Scuze fata de Cristina
Moderator: DeeJay
5 mesaje
• Pagina 1 din 1
- Urmăritori: 0
- Favorite: 0
- Vizualizări: 5865
Scuze fata de Cristina
#1 » de Bogdan » 02 Dec 2014 16:33
Imi cer scuze Cristina ca am zis ca te-ai intors aici si s-a facut iar haos. Noi ne retragem si lasam competitia sa se desfasoare in continuare.
Ultima oară modificat de Cristina pe 02 Dec 2014 19:46, modificat 1 dată în total.
Motiv: Cristina , cu C mare mare de tot!
Motiv: Cristina , cu C mare mare de tot!
Daca padurar nu esti, nimic nu esti!
Re: Scuze fata de cristina
#2 » de Gigel » 02 Dec 2014 17:09
Odă tovarășei !
Oh, tu, preamărită admină
Întregul stabor peste țigani,
Iar ai decis să devii haină ?
Te-ai reîntors să muști din fani ?
Oh, tu, rază de soare-n noapte
Veghează-ne tu de ce-i viclean
Lasă-ne să greșim în șoapte,
Să facem totul un alean !
Oh, tu, salvattore de la patria
Haide, ajută-ne azi fără pripeală
Reintregeste-ne călătoria,
Scoate-ne din tâmpeală !
Oh, tu, dulceață diabetizată,
Du-ne tu pe drumul cel luminat,
Salvează iubirea-i cea abandonată
De răul cel predestinat !
Oh, tu, preamărită admină
Întregul stabor peste țigani,
Iar ai decis să devii haină ?
Te-ai reîntors să muști din fani ?
Oh, tu, rază de soare-n noapte
Veghează-ne tu de ce-i viclean
Lasă-ne să greșim în șoapte,
Să facem totul un alean !
Oh, tu, salvattore de la patria
Haide, ajută-ne azi fără pripeală
Reintregeste-ne călătoria,
Scoate-ne din tâmpeală !
Oh, tu, dulceață diabetizată,
Du-ne tu pe drumul cel luminat,
Salvează iubirea-i cea abandonată
De răul cel predestinat !
\ post actualizat: 02.12.2014 | 4:15 pm (zonă timp forum=GMT+2) /
Re: Scuze fata de cristina
#4 » de Artamess » 02 Dec 2014 18:55
Oda tovarășei
E un joc straniu ce sclipește printre umbre.
Te iubeste, se opune, o fi masca pe a tale urme?
Cu glas divin îți recită ție poezia, o tavarășa, tu mai auzi iubirea?
Tremura in jurul tău natura, versurile curg precum lacrimi printre pleoape,
Încet în liniștea coplășitoare se auzea glasul divin in șoapte.
O poezie răsuna strident in pădure.
Ascultă-l, înțelege-l, te-ai putea ascunde?
Ecoul său învie amintirea, o tavarășa, mai trăiești oare clipa?
Se zguduia pământul fermecat, versurile curgeau precum părăul în mare,
Iar acum tovarășa, tu pleci încet lăsînd în urma ta doar noapte.
Cerul înghețat noaptea purta-n stele dor.
Te iubește, se opune, eterna masca va fi mereu pe ale tale urme?
Ultimul vers pietrifică veșnic poezia, o tavarășa, vei purta la gât iubirea?
Totul se afundă într-un glob de sticlă, iar versurile devin pure, poezie divină.
A plecat tovarășa singură , la gât cu o inimă de sticlă.
E un joc straniu ce sclipește printre umbre.
Te iubeste, se opune, o fi masca pe a tale urme?
Cu glas divin îți recită ție poezia, o tavarășa, tu mai auzi iubirea?
Tremura in jurul tău natura, versurile curg precum lacrimi printre pleoape,
Încet în liniștea coplășitoare se auzea glasul divin in șoapte.
O poezie răsuna strident in pădure.
Ascultă-l, înțelege-l, te-ai putea ascunde?
Ecoul său învie amintirea, o tavarășa, mai trăiești oare clipa?
Se zguduia pământul fermecat, versurile curgeau precum părăul în mare,
Iar acum tovarășa, tu pleci încet lăsînd în urma ta doar noapte.
Cerul înghețat noaptea purta-n stele dor.
Te iubește, se opune, eterna masca va fi mereu pe ale tale urme?
Ultimul vers pietrifică veșnic poezia, o tavarășa, vei purta la gât iubirea?
Totul se afundă într-un glob de sticlă, iar versurile devin pure, poezie divină.
A plecat tovarășa singură , la gât cu o inimă de sticlă.
5 mesaje
• Pagina 1 din 1