GameForest

Imi cer scuze Cristina ca am zis ca te-ai intors aici si s-a facut iar haos. Noi ne retragem si lasam competitia sa se desfasoare in continuare.

Odă tovarășei !

Oh, tu, preamărită admină
Întregul stabor peste țigani,
Iar ai decis să devii haină ?
Te-ai reîntors să muști din fani ?

Oh, tu, rază de soare-n noapte
Veghează-ne tu de ce-i viclean
Lasă-ne să greșim în șoapte,
Să facem totul un alean !

Oh, tu, salvattore de la patria
Haide, ajută-ne azi fără pripeală
Reintregeste-ne călătoria,
Scoate-ne din tâmpeală !

Oh, tu, dulceață diabetizată,
Du-ne tu pe drumul cel luminat,
Salvează iubirea-i cea abandonată
De răul cel predestinat !

Gigel (Re: Post 2), esti nebun!


P.S.

Oda tovarășei

E un joc straniu ce sclipește printre umbre.
Te iubeste, se opune, o fi masca pe a tale urme?
Cu glas divin îți recită ție poezia, o tavarășa, tu mai auzi iubirea?
Tremura in jurul tău natura, versurile curg precum lacrimi printre pleoape,
Încet în liniștea coplășitoare se auzea glasul divin in șoapte.

O poezie răsuna strident in pădure.
Ascultă-l, înțelege-l, te-ai putea ascunde?
Ecoul său învie amintirea, o tavarășa, mai trăiești oare clipa?
Se zguduia pământul fermecat, versurile curgeau precum părăul în mare,
Iar acum tovarășa, tu pleci încet lăsînd în urma ta doar noapte.

Cerul înghețat noaptea purta-n stele dor.
Te iubește, se opune, eterna masca va fi mereu pe ale tale urme?
Ultimul vers pietrifică veșnic poezia, o tavarășa, vei purta la gât iubirea?
Totul se afundă într-un glob de sticlă, iar versurile devin pure, poezie divină.
A plecat tovarășa singură , la gât cu o inimă de sticlă.

Let the games begin!