GameForest

Buna colegi. Am deschis acest topic in speranta ca intr-un fel sau altul va poate ajuta cu ceva anume in vvtorul apropiat. Asa ca am sa incerc ca si astazi, sa adaug intr-o zi cate doua articole legate de sanatatea psihica cat si fizica, cat si metode de prevenive a anumitor "factori" nedoriti in viata de zi cu zi. Va multumesc si imi doresc ca acest topic sa va fie de folos. MumiaTM aka Sabau Paul(Rocky-Casper).
1. Primul articol: Invatati sa va controlati furia!

Managementul furiei reprezintă o metodă importantă de reducere a stresului. Furia poate amplifica şi prelungi semnificativ stresul, mai ales dacă acesta se întinde pe o perioadă mai lungă de timp. Furia poate chiar precipita un atac de cord. A învăţa cum să faceţi faţă furiei este foarte asemănător cu a învăţa să faceţi faţă stresului.
Iată câteva sugestii pentru început:

Identificaţi factorii declanşatori ai furiei
O dată ştiut ce anume vă face să explodaţi, planificaţi cum să evitaţi să vă enervaţi când vă aflaţi într-o asemenea situaţie.

Identificaţi simptomele furiei care vă cuprinde
Ce faceţi în momentul în care începeţi să vă enervaţi? Vă tremură buzele? Vă încordaţi spatele? Inima începe să vă bată mai repede? Vă înroşiţi la faţă? Fiţi atent la aceste semne şi simptome ca la nişte semnale de alarmă - o avertizare că începeţisă vă enervaţi.

Răspundeţi simptomelor dumneavoastră
Când simţiţi că vă enervaţi, luaţi o scurtă pauză. Număraţi până la 10, trageţi aer adânc în piept, uitaţi-vă pe fereastră - faceţi orice să câştigaţi timp - astfel încât creierul dumneavoastră să ţină pasul cu emoţiile şi să puteţi gândi înainte să acţionaţi.

Încercaţi să vă relaxaţi
Înainte de a vă confrunta cu o persoană sau situaţie care vă înfurie, găsiţi o modalitate de a vă elibera de o parte din energia dumneavoastră emoţională. Faceţi o plimbare, faceţi curat în casă sau alergaţi şi nu expediaţi prin internet mesajul mânios pe care tocmai l-aţi scris.

Nu vă suprimaţi furia
Dacă furia este declanşată de ceea ce v-a zis sau făcut cineva, adresaţi-vă acelei persoane. Nu săriţi imediat cu acuze verbale, încercaţi să faceţi faţă acestui episod şi abordaţi-1 mai degrabă din perspectiva celor simţite de dumneavoastră şi nu din aceea a celor făcute de celălalt.

Găsiţi-vă supape de eliberare a furiei
Căutaţi moduri creative de a vă elibera de energia produsă de furia dumneavoastră, cum ar fi: a asculta muzică, a picta, a dansa sau a scrie în jurnalul personal.

Căutaţi ajutor
Dacă vă enervaţi des, împărtăşiţi acest lucru celor în care aveţi încredere: familiei sau prietenilor.

2. Al doilea articol: Varicele - ce sunt, cum se previn si se trateaza

enele varicoase si telangiectaziile dau de furca multor persoane, mai ales datorita faptului ca tratamentul nu este simplu. Reclamele pentru produse si tehnici terapeutice pentru varice pretind adesea ca ofera solutii "unice", "permanente", "nedureroase", "absolut sigure", etc., ceea ce face si mai dificila alegerea tratamentului corespunzator. Cele de mai jos va ajuta sa luati hotarârea cea mai buna, dar trebuie sa nu uitati ca informatiile oferite aici nu pot lua locul consultatiei si indicatiilor unui specialist competent.

Ce sunt varicele?
În situatia în care venele nu mai asigura o circulatie corespunzatoare a sângelui, se pot dilata, dând nastere la veritabile "lacuri" de sânge. Când sunt situate superficial, aceste vene devin vizibile, dilatate si produc adesea simptome caracteristice - oboseala, senzatia de greutate sau durere în membrul respectiv. În cazurile severe, varicele se pot rupe, sau pot da nastere la leziuni ulcerate, deschise, la suprafata pielii. Localizarea cea mai frecventa a varicelor este la nivelul membrelor inferioare, la gambe si coapse.

Ce sunt telangiectaziile?
Pe suprafata pielii pot aparea si mici dilatatii vasculare, numite telangiectazii. Acestea apar ca niste linii scurte, fine, centrate de un punct central sau ca o pânza de paianjen. Telangiectaziile sunt situate cel mai frecvent pe coapse, glezne si labele picioarelor. Ele pot aparea si la nivelul fetei.

La cine apar varicele si telangiectaziile?
Varicele si telangiectaziile pot aparea atât la femei cât si la barbati la orice vârsta, însa cel mai frecvent afecteaza femeile în perioada când au copii si mai târziu. Antecedentele familiale de varice si înaintarea în vârsta cresc riscul de aparitie a varicelor si telangiectaziilor.

Care este cauza varicelor si telangiectaziilor?
Cauzele varicelor si telangiectaziilor nu sunt complet întelese. În unele cazuri, absenta sau slabirea valvelor venoase care previn scurgerea retrograda a sângelui în sens gravitational pot duce la o proasta circulatie venoasa. În alte cazuri este vorba de slabirea peretilor venosi. Mai rar varicele sunt consecinta unor boli ca flebita sau a unor anomalii congenitale ale venelor. Bolile venoase varicoase sunt în general progresive si nu pot fi prevenite complet. Cu toate acestea, s-a constatat ca purtarea ciorapului elastic, mentinerea unei greutati corporale în limite normale si exercitiul fizic regulat pot fi benefice.

Când este necesar tratamentul?
Varicele si telangiectaziile constituie adesea doar o problema estetica si nu necesita tratament de specialitate. În schimb, cazurile severe, în special cele în care exista ulcere varicoase, necesita tratament. Solicitati sfatul medicului daca sunteti nesiguri.

Ce tratamente se folosesc pentru varice si telangiectazii?
Varicele sunt adesea tratate prin eliminarea venelor "stricate". Aceasta forteaza sângele sa circule numai prin venele ramase, sanatoase. Exista mai multe metode folosite pentru eliminarea venelor varicoase. Cele mai folosite sunt metodele chirurgicale si scleroterapia. Mai rar se folosesc tratamente cu lase sau de electrocauterizare, în special pentru tratarea telangiectaziilor mici, de exemplu la nivelul fetei.

Tratamentul chirurgical de înlaturare a venelor varicoase se face cu anestezie locala sau partiala, "epidurala." Venele varicoase sunt "smulse" prin introducerea unui dispozitiv flexibil prin vena si apoi înlaturarea ei printr-o incizie a pielii la radacina coapsei. Venele mai mici, tributare venei varicoase, sunt smulse si ele cu dispozitivul flexibil sau prin practicarea unor incizii mici. Venele care fac legatura cu venele profunde sunt ligaturate. Aceasta metoda se foloseste de aproape 50 de ani.

Telangiectaziile nu pot fi îndepartate chirurgical. Uneori ele dispar odata cu înlaturarea venelor varicoase mai mari, care le furnizau sânge. Cele care ramân pot fi tratate prin "scleroterapie". Aceasta presupune injectarea unei solutii cu ajutorul unui ac fin direct în vena. Solutia irita învelisul venos, care se umfla, iar sângele se încheaga. Ulterior vena se transforma în tesut cicatricial care devine aproape invizibil. Unii medici folosesc scleroterapia si pentru tratarea varicelor. Substantele cele mai folosite sunt solutii saline hipertonice.

Dupa injectarea solutiei, pe tesuturile din jurul venei sunt aplicate bandaje compresive timp de câteva zile, pentru a facilita apropierea peretilor venosi. Pacientii tratati pentru varice la picioare trebuie sa respecte un program zilnic de mers pe jos care forteaza sângele sa circule prin alte vene si este prevenita formarea cheagurilor. Aceste metode si altele derivate sunt folosite înca din anii 1920. În cele mai multe cazuri sunt necesare mai multe sedinte terapeutice.

Sunt dureroase aceste tratamente?
Indiferent de procedura folosita, durerea resimtita de pacient variaza în functie de toleranta individuala a persoanei respective la durere, de amploarea tratamentului, de localizarea leziunilor tratate, de aparitie complicatiilor, si de alti factori. Întrucât tratamentul chirurgical se face sub anestezie, durerea este absenta în cursul operatiei. Dupa trecerea efectului anesteziei este probabil ca veti simti durere în zona inciziilor.

În cazul scleroterapiei, gradul de durere depinde de marimea acului folosit pentru injectarea solutiei si de tipul solutiei folosite. Majoritatea pacientilor descopera ca injectiile cu solutii hipertonice sunt cele mai dureroase, resimtind senzatii de arsura si crampe intense timp de câteva minute dupa injectare. Unii medici includ un anestezic local în solutia salina pentru a reduce durerea.

Ce medici trateaza varicele si telangiectaziile?
În general chirurgii generali si cei specializati în chirurgie vasculara. Scleroterapia este adeseori practicata de catre dermatologi, dar si de chirurgi generali, vasculari sau în sectiile de chirurgie plastica. Este indicat sa consultati mai multi medici înainte de a decide ce metoda terapeutica veti folosi. Asigurati-va ca medicul care urmeaza sa va trateze are experienta în practicarea tehnicii terapeutice pe care ati ales-o.

Care sunt efectele secundare ale acestor tratamente?
Solicitati medicului care va va trata informatii cât mai detaliate despre siguranta si efectele secundare ale fiecarui tip de tratament pe care vi-l propune. Cititi cu atentie orice document de acordare a consimtamântului pentru efectuarea unei anumite interventii pe care medicul vi-o ofera spre semnare. Nu semnati pâna nu va sunt clare toate riscurile.

Pentru tratamentul chirurgical riscurile sunt cele ale oricarei interventii chirurgicale efectuate sub anestezie, incluzând greata, voma si riscul de infectie. Inciziile chirurgicale lasa în urma cicatrici si pot favoriza aparitia de cheaguri de sânge.

La scleroterapie, efectele secundare depind de substanta injectata. Persoanele alergice vor trebuie sa ia precautii speciale. Solutiile saline hipertonice provoaca rareori alergii. Daca acul nu este bine introdus, solutiile pot provoca arsuri ale pielii sau pot provoca aparitia unor pete maronii pe piele, care tind sa dispara în timp.
Uneori scleroterapia poate duce la formarea de cheaguri sangvine.
Tratamentele cu laser si electro-cauterizarea pot duce la aparitia de cicatrici si modificari ale culorii pielii.

Cât dureaza rezultatele?
Recidiva varicelor depinde de multi factori. Uneori organismul formeaza o vena noua în locul celei înlaturate de chirurg. O vena care nu a fost complet distrusa prin scleroterapie se poate redeschide, sau poate aparea o vena noua cu aceeasi localizare. Multe studii au aratat ca riscul de recidiva este mai mare dupa scleroterapie decât dupa tratament chirurgical. Totusi despre nici o metoda nu se poate spune ca garanteaza lipsa recidivelor. Indiferent de procedeul terapeutic, riscul de recidiva creste în timp. De asemenea, întrucât boala varicoasa este în mod caracteristic progresiva, nici un tratament nu poate preveni complet aparitia de noi vene varicoase sau telangiectazii în viitor.

Pot fi varicele prevenite?
Da, în buna masura. Cele mai eficiente mijloace preventive sunt:
Evitarea statului prelungit în picioare.
Aplicarea ciorapului elastic dimineata dupa scularea din pat la persoanele cu risc sau care au deja varice necomplicate.
Miscarea aerobica, regulata, în special mersul pe jos tonifica organismul, faciliteaza întoarcerea venoasa a sângelui catre inima si constituie cel mai eficient mijloc preventiv.
Dieta echilibrata, bogata în fibre alimentare, tinde sa tonifice peretii vasculari
Nu purtati ciorapi cu coarda elastica.

Care tratament este mai bun?
Metoda pe care cineva o alege trebuie sa se bazeze pe diagnosticul medicului, pe dimensiunile venei ce urmeaza a fi tratata, pe antecedentele terapeutice personale, vârsta, istoricul alergic, capacitatea de a tolera interventii chirurgicale si anestezia, precum si pe alti factori. Asa cum am spus, telangiectaziile nu pot fi tratate chirurgical si trebuie înlaturate prin scleroterapie. Pe de alta parte, venele varicoase mari tind sa reapara daca sunt tratate prin scleroterapie.

Atentie la afirmatii ca "descoperire epocala", "rezultate permanente", "metoda unica", "tehnica de ultima ora fara nici un risc", "fara dureri", "absolut sigura", etc. Solicitati documentatie specifica pentru orice afirmatie legata de rata recidivelor, absenta riscurilor sau efectelor secundare, etc.




Din activitatea mea medicala pe internet am dedus ca majoritatea oamenilor care stau pe net, nu isi fac suficient timp sa ajunga la medic. De aceea, ei cauta sa-si rezolve problemele de sanatate, in mod similar cu plata facturilor: din fata calculatorului.

Cea mai frecventa intrebare pe care am vazut-o a fost: “Ce analize sa fac pentru diagnosticul..” si urmeaza un simptom sau mai multe.

Acest post va incerca sa enumere analizele care sunt necesare - teoretic- pentru a pune diagnosticul unor simptome.

ATENTIE:

1. Listele cu explorari NU se refera la simptomele acute, aparute de curand si agravate rapid, pentru care va recomandam CONSULT MEDICAL DE URGENTA.

2. Efectuarea unor analize NU inlocuieste consultul medical, ci il completeaza; deci, efectuarea unor explorari ar trebuie asociata cu consult medical.

3. Lista de explorari este teoretica, presupunand ca despre pacientul care solicita analizele, se stiu DOAR simptomele mentionate; examenul medical, daca ar fi facut, ar reduce mult explorarile mentionate la fiecare tema.

4. Exista situatii frecvente in care simptomele se asociaza cu TOATE explorarile normale; nu este o anomalie, desi imensa majoritate a ne-medicilor, considera ca orice mic simptom, trebuie sa fie insotit de o modificare cat de mica de analize, explorari etc,; orice durere de cap, trebuie sa fie verificat prin “tomografie” sau “RMN”. Sunt frecvente situatiile in care foarte multe simptome sunt insotite de explorari in limitele normalului, desi pacientul are o boala mai mult sau mai putin serioasa. Exista explicatia acestui fenomen, dar ar lua mult prea mult timp postarea ei aici.

Analize recomandate


Ascita (lichid in burta)

Ecografie abdominala, endoscopie digestiva superioara,electrocardiograma, radiografie pulmonara.
Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, proteine totale in sange, albumina din sange, AST, ALT, Bilirubina, examen sumar de urina, proteine in urina, paracenteza (scoaterea unei cantitati de ascita) cu examinarea ascitei.

Astenie (oboseala)

Ecografie abdominala, electrocardiograma.
Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, calcemie, hormoni tiroidieni, AST, ALT, Bilirubina, examen sumar de urina, examen coproparazitologic, proba de digestie.

Balonare

Ecografie abdominala, eventual endoscooie digestiva superioara / colonoscopie.
Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examen sumar de urina, examen coproparazitologic, proba de digestie.

Ciroza hepatica

Ecografie abdominala, endoscopie digestiva superioara, extragerea ascitei pentru analize, eventual biopsia hepatica.
Hemograma, fibrinogen, protrombina, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, GGT, Fosfataza alcalina, Fierul seric, Cuprul seric si urinar, markeri virali pentru hepatita B si hepatita C, Bilirubina totala, bilirubina directa, examen sumar de urina.


Constipatie cronica = timp de 3 luni, cel putin 3 zile/luna

Ecografie abdominala, colonoscopie, tuseu rectal.
Hemograma, VSH, fibrinogen, ALT, glicemie, creatinina, colesterol, hormoni tiroidieni.

Creatinina marita

Ecografie de rinichi, eventual urografie, biopsie renala.
Hemograma, VSH, Fibrinogen, Proteine totale in sange, Creatinina, Uree, Colesterol, Albumina, Teste de coagulare, Imunograma, examen sumar de urina, Addis, Examen urina pe 24 ore, Urocultura.

Diaree

Ecografie abdominala, endoscopie digestiva superioara, colonoscopie.
Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, Proteine totale sanguine, proba de digestie, examen coproparazitologic, coprocultura, hemoragii oculte in scaun, examen sumar de urina.

Dureri de burta (abdomen)

Ecografie abdominala, eventual endoscopie digestiva superioara, colonoscopie, radiografie abdominala pe gol.
Hemograma, fibrinogen, VSH, Ionograma sanguina, AST, ALT, Colesterol, Bilirubina, amilaze, proba de digestie, examen coporparazitologic, examen sumar de urina.

Dureri la inghitit (deglutitie)

Endoscopie digestiva superioara, examen ORL.
Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina , AST, ALT, Bilirubina, examen sumar de urina.

Dureri in capul pieptului

Endoscopie digestiva superioara sau examen radiologic cu bariu, ecografie abdominala.

Dureri in dreapta sub coaste

Ecografie abdominala, eventual colonoscopie.
Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examen sumar de urina.

Dureri in stanga sub coaste

Ecografie abdominala, eventual colonoscopie.
Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examen sumar de urina.

Dureri in etajul mijlociu abdominal

Ecografie abdominala.
Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examen sumar de urina.

Dureri anala (rectala) la scaun

Rectoscopie sau colonoscopie

Dureri in lomba

Ecografie abdominala/ radiografie de coloana, urografie.
Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examen sumar de urina, Addis, urocultura.

Dureri in piept

Electrocardiograma, endoscopie digestiva superioara, radiografie pulmonara.
Hemograma, VSH, Fibrinogen, glicemie, uree, creatinina, AST, ALT, examen de sputa, creatinfosfokinaza, creatinfosfokinaza MB, troptest.

Edeme la membrele inferioare = picioare umflate

Ecografie abdominala, electrocardiograma, ecografie cardiaca, eventual endosocpie digestiva superioara.
Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, proteine totale sanguine, ionograma sanguina, albumina in sange, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examen sumar de urina, proteine in urina.

Expectoratie cu sange

Radiografie pulmonara, bronhoscopie.
Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examenul sputei pentru tuberculoza, celule canceroase si culturi microbiene, examen sumar de urina.

Eliminare de paraziti (viermi) in scaun

Rectoscopie
Examen coproparazitologic

Ficat marit (hepatomegalie)

Ecografie abdominala, eventual examen tomografic (CT), endoscopie digestiva superioara.
Hemograma, fibrinogen, protrombina, markeri virali hepatitici, glicemie, colesterol, trigliceride, creatinina , AST, GGT, ALT, Bilirubina, examen sumar de urina, examen de urina pe 24 ore.

Greata

Endoscopie digestiva superioara, ecografie abdominala.
Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, uree, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examen sumar de urina, test de sarcina.

Hepatita cronica

Ecografie abdominala, endoscopie digestiva superioara, biopsie hepatica.
Hemograma, VSH, fibrinogen, protrombina, Albumina sanguina, glicemie, colesterol, creatinina , AST, ALT, GGT, fosfataza alcalina, markeri virali pentru hepatita B si C, viremie (DNA-VHB, RNA-VHC), Bilirubina totala, bilirubina directa, examen sumar de urina.

Icter / icter mecanic:

Ecografie abdominala, endoscopie digestiva superioara, colangiografie endoscopica retrograda, colangio RMN.
Hemograma, reticulocite, VSH, protrombina, fibrinogen, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, GGT, fosfataza alcalina serica, markeri tumorali, Bilirubina totala, bilirubina directa, examen sumar de urina.

Sangerare din nas

Examen ORL, radiografie de sinusuri, trebuie luata tensiunea arteriala.

Scaune cu sange

Rectoscopie / colonoscopie, ecografie abdominala
Hemograma, reticulocite, sideremei, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, henoragii oculte in scaun, markeri tumorali, examen sumar de urina.

Scaune negre “ca pacura”

Endoscopie digestiva superioara, ecografie abdominala.
Hemograma, reticulocite, protrombina, sideremie, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examen sumar de urina.

Scadere in greutate

Ecografie abdominala, endoscopie digestiva superioara, colonoscopie, examen endocrinologic.
Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, hormoni tiroidieni, markeri tumorali, examen sumar de urina, urocultura.

Tuse

Radiografie pulmonara, probe ventilatorii, bronhoscopie.
Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examen de sputa pentru tuberculoza, celule canceroase, culturi microbiene din sputa, examen sumar de urina.

Urina tulbure / rosie

Ecografie abdominala, urografie, cistoscopie, eventual tomografie abodminala (Ex CT), examen urologic.
Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, calcemie, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examen sumar de urina, Addis, urocultura.



Conform specialiştilor americani de la Universitatea Loyola, slăbirea este în topul obiectivelor pe care şi le stabilesc oamenii în fiecare an, dar doar 20 la sută dintre ei reuşesc să îl atingă. Pe lângă lipsa de voinţă, există câteva greşeli frecvente care compromit programul de dietă şi sport. Iată-le!

1. Subestimarea numărului de calorii. Chiar dacă acesta ar trebui să fie în medie 2500, multe îl depăşesc prin gustări dese şi multe preparate calorice. De aceea, ar trebui să notăm tot ce mâncăm, să fim atenţi la dimensiunea porţiilor, să studiem etichetele şi să consumăm la restaurant preparate cu cât mai puţin ingrediente.

2. Supraestimarea activităţii fizice. În mod normal, ca să slăbim jumătate de kilogram într-o săptămână, ar trebui să scădem consumul cu 500 de calorii pe zi. Numai prin sport este destul de greu de atins acest target, pentru că presupune cel puţin 60 de minute de activitate intensă în fiecare zi. Varianta de mijloc este reprezentată de cel puţin 3 antrenamente de 30 de minute pe săptămână sau 10000 de paşi pe zi, monitorizaţi cu un pedometru, în combinaţie cu o dietă.

3. Mese haotice. Acestea atentează la nivelul de glucoză din sânge care fluctuează dacă ingestia de alimente nu se face după un program regulat. Astfel, ne e foamea des şi implicit mâncăm mai mult. Micul dejun nu trebuie să lipsească din programul de masă al zilei, iar între gustări şi mesele principale nu trebuie să treacă mai mult de 3 ore.

4. Lipsa somnului. Specialiştii au observat că persoanele care dorm mai puţin de 6 ore pe noapte au un nivel mai mare de grelină, hormon care stimulează apetitul si de cortizol, hormonul stresului. În plus, sunt atrase de alimente calorice pe care le consumă din belşug.

5. Al cincilea articol: Bananele, un aliment perfect

Bananele sunt gustoase, sanatoase, mobile (usor de luat peste tot), destul de ieftine si un ingredient grozav pentru shake. Dar asta nu este totul, spun specialistii. Ei cred ca expresia "going bananas" (expresie care inseamna a o lua razna) provine din efectul pe care il au bananele asupra creierului. Dupa ce veti citi acest articol, nu veti mai privi niciodata bananele cu aceiasi ochi. Iata de ce:

Aflux de energie

Bananele contin trei zaharuri naturale – sucroza, fructoza si glucoza, combinate cu fibre. O banana ofera instantaneu un aflux sustinut si substantial de energie.

Energie pentru a face miscare timp de 90 de minute

Cercetarile au demonstrat ca numai doua banane ofera destula energie pentru un efort fizic extenuant de 90 de minute. Nu este de mirare ca banana este fructul numarul unu in randul atletilor de performanta ai lumii.

Ameliorarea problemelor medicale si a bolilor

Dar energia este numai unul dintre modurile in care banana ne poate ajuta sa ne mentinem in forma. Ne poate ajuta sa infruntam sau sa prevenim un numar substantial de boli si probleme, ceea ce o face sa fie obligatorie in meniul zilnic. Iata in continuare o lista cu cele mai bune efecte pe care le are.

Putere pentru creier:

200 de elevi de la o scoala din Twickenham (Middlesex, Marea Britanie) au fost ajutati sa-si treaca examenele anuale cu rezultate mai bune mancand banane la micul dejun, in pauza si la pranz, in incercarea de a-si imbunatati puterea creierului. Cercetarile au aratat ca acest fruct ce contine o cantitate mare de potasiu poate ajuta procesul de invatare prin imbunatatirea atentiei.

Constipatie:

Avand un continut ridicat de fibre, bananele pot fi incluse in dieta in scopul restabilirii functionarii normale a intestinelor, ajutand la depasirea iei fara a mai fi nevoie de laxative.

Mahmureala:

Unul dintre modurile cele mai rapide de a vindeca mahmureala este prepararea unui milkshake de banane, indulcit cu miere. Banana calmeaza stomacul si, cu ajutorul mierii, ridica nivelul zaharului din organism, in timp ce laptele calmeaza si rehidrateaza corpul.

Arsurile la stomac:

Bananele au un efect natural antiacid in corp, deci daca suferiti din cauza arsurilor gastrice, incercati sa mancati cateva banane pentru a calma durerea.

Ciupiturile de tantar:

Inainte de a cauta crema impotriva ciupiturilor de insecte, incercati sa frecati zona afectata cu partea interioara a cojii de banana. Multi oameni cred ca are un succes uimitor in reducerea umflarii si iritarii la locul ciupiturii.

Nervii:

Bananele au un continut ridicat de vitamine din complexul B, care ajuta la calmarea sistemului nervos.

Supraponderali si stresati la munca?

Studiile efectuate la Institute of Psychology din Austria au descoperit ca stresul de la serviciu duce la pofta de alimente care aduc confort, precum ciocolata si cipsurile. Un studiu efectuat pe 5000 de pacienti ai spitalului a aratat ca cei mai grasi dintre pacientii care au participat la studiu aveau sanse mai mari de a avea un nivel ridicat de stres la locul de munca. Studiul a tras concluzia ca, pentru a evita poftele induse de panica, trebuie sa controlam nivelul de zahar din organism cu ajutorul gustarilor cu nivel ridicat de carbohidrati la fiecare doua ore pentru a mentine stabil nivelul zaharului.

Stresul:

Potasiul este un mineral vital, care ajuta la normalizarea pulsului, trimite oxigen catre creier si regleaza echilibrul hidric al organismului. Atunci cand suntem stresati, rata metabolismului creste, reducand astfel nivelul potasiului. Acesta poate fi echilibrat cu ajutorul unei gustari formate din banane, care au un continut ridicat de potasiu.

Negii:

Multi oameni preocupati de alternative naturale jura ca daca doriti sa scapati de un neg, puteti pune pe el o bucata de coaja de banana, cu partea galbena in afara. Puteti mentine aceasta compresa cu ajutorul unui plasture sau leucoplast medicinal.

Bananele si merele

Asadar, o banana este intr-adevar un remediu natural al multor boli. Daca am face comparatie cu un mar, are de patru ori mai multe proteine, de doua ori mai multi carbohidrati, de trei ori mai mult fosfor, de cinci ori mai multa vitamina A si fier si de doua ori mai multe alte vitamine si minerale. Este bogata si in potasiu si este unul dintre cele mai valoroase alimente pe care le avem la indemana.

Deci poate este momentul de a schimba proverbul, spunand
"Bananele, un aliment perfect!"

Bananele trebuie sa fie motivul pentru care maimutele par asa de fericite tot timpul.

Inca un secret: crema de pantofi

Vreti sa va lustruiti repede pantofii? Luati partea interioara a cojii de banana si frecati direct pantoful... apoi stergeti cu o carpa uscata. Nu-i asa ca este un fruct uimitor?

6. Al saselea articol: Esti dependenta de zahar?

Painea, mezelurile, sosurile, conservele, semipreparatele si majoritatea alimentelor procesate contin zahar, intr-o oarecare masura.

Iar in conditiile in care zaharul este o substanta care da dependenta, nici nu este de mirare ca tot mai multe persoane ajung sa devina dependente.

Daca pe langa aceste alimente pe care le consumi zilnic, mai adaugi si cateva dulciuri sau sucuri, nivelul de zahar din sange poate atinge cote alarmante, iar nevoia de a consuma constant se instaleaza foarte usor.

Dependenta de zahar este o problema mult mai raspandita decat se crede. De exemplu, americanii consuma in jur de 20 - 30 de lingurite de zahar zilnic.

Cele mai grave probleme de sanatate care apar din cauza consumului excesiv de zahar sunt obezitatea, hipertensiunea, problemele cardiace, diabetul, sindromul colonului iritabil, deficientele de atentie si de memorie, hiperactivitatea, anxietatea si depresiea.

In ciuda riscurilor pe care le presupune, consumul de zahar este in plina crestere, tocmai din cauza dependentei pe care o da aceasta substanta.

Zahar indeplineste toate criteriile pentru a fi o substanta ce creeaza dependenta:

>>stimuleaza eliberarea unor neurotransmitatori la nivelul creierului, precum dopamina si serotonina, asa cum se intampla si in cazul in care consumi alcool, cocaina sau alte droguri.
este consumat compulsiv, in ciuda efectelor negative si a intentiei de stopa consumul
>>persoanele care il consuma constant dezvolta toleranta la efectele sale
>>consumatorii "inraiti" rezista cu greu fara alimentele bogate in zahar
>>cand este stopat consumul, pot aparea simptome asemanatoare sevrajului

Dependenta de zahar are radacini atat fizice, cat si emotionale. Prin urmare, pentru a scapa de ea, ai nevoie de o abordare pe ambele planuri. Principiul de baza este ca pe masura ce mananci mai putin zahar, cu atat mai putin vei resimti pofta de dulce.

Iata cateva strategii care te pot ajuta sa renunti la consumul excesiv de zahar:

>>Evita sa iti aprovizionezi dulapul de alimente cu biscuiti, dulciuri, ciocolata, siropuri. De asemenea, ar fi o idee buna sa renunti la folosirea zaharului in cafea, ceai etc., cel putin pentru o vreme.

>>Mananca suficiente alimente sanatoase incat sa iti potolesti foamea. Gustarile sanatoase, precum fructele, morcovii, ardeiul gras, rosiile sau fructele uscate te ajuta sa previi pofta de dulce.

>>Consuma trei mese pe zi, care sa includa carbohidrati complecsi (legume, cereale integrale si fructe), proteine slabe (carne de pasare, peste, produse lactate) si grasimi sanatoase (nuci, seminte, ulei de masline, peste). Acest meniu te ajuta sa mentii constant nivelul zaharului din sange. Reducand fluctuatiile, reduci si pofta de dulce.

>>Cand iesi in oras, asigura-te ca nu iti este foarte foame, mai ales daca vor fi si foarte multe dulciuri prin preajma. Mananca sanatos inainte sa pleci de acasa.

Fa exercitii in mod regulat, plimbari in aer liber si dormi suficient.

Invata sa identifici pofta de dulce care apare din cauza stresului si anxietatii, si nu din cauza foamei. Gestioneza situatiile stresante altfel decat prin mancare.

Crampele musculare reprezinta contractii bruste ale unuia sau mai multor muschi. Rezultatul poate fi o durere intensa si imposibilitatea folosirii muschilor afectati. Popular se mai numesc carcei.
Cea mai frecventa cauza de aparitie a crampelor musculare la atleti este reprezentata de suprasolicitare si deshidratare in timpul activitatii fizice desfasurate intr-un mediu supraincalzit.
Loviturile, efortul muscular si mentinerea aceleiasi pozitii un timp mai indelungat pot determina crampe musculare.
Crampa scriitorului afecteaza degetul mare si primele doua degete la mana cu care scrie, datorita folosirii unui timp indelungat a acelorasi grupe musculare. Acasa crampele musculare pot apare la mana sau brat prin folosirea indelungata a unei pensule sau a unei ustensile de gradinarit.
Alte cauze ale crampelor musculare includ probleme circulatorii sau nervoase. Unele crampe apar in timpul odihnei. O forma comuna a crampelor apar la nivelul gambei si al degetelor de la picioare, in timpul somnului.

Semne si simptome

Semnele si simptomele crampelor musculare includ:
- durere musculara acuta si ascutita (spasm, contractie), care deseori apare la picior
- o formatiune (umflatura) dura de tesut muscular care poate fi simtita sau este vizibila sub piele.

Cauze

Suprasolicitarea unui muschi, deshidratarea, loviturile, intinderile musculare sau simpla mentinere intr-o singura pozitie o perioada mai mare de timp pot determina aparitia unor crampe musculare. Atletii care obosesc si se deshidrateaza in timpul unor intreceri desfasurate in conditii de temperatura atmosferica crescuta (vreme calda) dezvolta frecvent crampe musculare. Crampele musculare la nivelul gambei pot fi si consecinta:
- circulatiei sanguine inadecvate: ingustarea arterelor care distribuie sange la nivelul piciorului (arterioscleroza extremitatilor) pot produce durere asemanatoare crampelor in gamba si picior in timpul exercitiilor fizice; aceste crampe trec intr-un minut sau doua dupa incetarea efortului fizic;
- compresiunea nervilor: compresiunea nervilor in coloana vertebrala (scleroza lombara) poate produce durere asemanatoare crampelor la nivelul membrului inferior; de obicei durerea se agraveaza la mers; mersul intr-o pozitie flectata a corpului - ca si cum ar impinge un carucior de cumparaturi - poate imbunatatii simptomele;
- depletia minerala: cantitati prea mici de potasiu, calciu, magneziu in dieta pot contribui la aparitia crampelor la gambe; unele medicamente diuretice prescrise pentru tratarea hipertensiunii arteriale pot provoca pierderi de potasiu.
Crampele musculare reprezinta de asemeni simptome ale unor afectiuni cum ar fi: afectiuni nervoase, tiroidiene, hormonale, diabet, hipoglicemie si anemie. Apar frecvent in timpul sarcinii.

Consult de specialitate

Majoritatea oamenilor prezinta crampe musculare doar ocazional. De obicei acestea dispar de la sine si nu necesita tratament. Totusi, daca aceste crampe apar frecvent si sunt severe se recomanda consultul medical.

Tratament

De obicei crampele musculare se trateaza la domiciliu. Medicul poate recomanda exercitii de intindere care pot reduce sansele de aparitie a crampelor musculare. Ingestia de lichide suficiente pot de asemeni fi de ajutor in preventie. Pentru crampele recurente care apar in timpul somnului medicul poate prescrie un relaxant muscular.

Profilaxie

Pentru prevenirea apritiei crampelor se recomanda:
- evitarea deshidratarii: este necesara consumarea unei cantitati de lichid (apa sau alte bauturi) corespunzatoare, cel putin sase pahare pe zi. Cantitatea exacta depinde de dieta, sex, nivelul de activitate fizica, vremea, starea de sanatate, varsta si alte medicatii administrate. Lichidele ajuta muschii sa se contracte si sa se relaxeze si mentin celulele musculare hidratate si mai putin iritabile. Este bine sa se consume lichide inainte de exercitiile fizice, in timpul activitatii fizice si dupa terminarea acestuia, pentru a preveni pierderile de lichide.
- exercitii de intindere a musculaturii inainte si dupa folosirea mai mult timp a oricaror grupe musculare. La pacientii la care crampele apar in timpul noptii se recomanda exercitii de intindere inainte de culcare.

Autoingrijire

In cazul aparitiei crampelor, urmatoarele actiuni pot fi de ajutor:
- intinderea si masajul: intinderea grupei musculare afectate si masajul usor poate ajuta la relaxare. In cazul crampelor la nivelul gambelor se recomanda sustinerea greutatii pe piciorul afectat si indoirea usoara a genunchiului sau flexia dorsala a piciorului pe gamba (tragerea degetelor de la picior spre tibie).
- aplicarea de cald sau rece: se poate folosi o compresa rece pentru relaxarea muschilor tensionati, urmata de aplicarea unui prosop cald, unei paturi electrice sau o baie fierbinte pentru ameliorarea durerii sau sensibilitatii ramase.




In general alimentele toxice sunt si foarte gustoase fiindca ele contin toti aditivii, aromele si colorantii necesari pentru a stimula maximal pofta si placerea atunci cand sunt consumate. Pentru a le asigura si mai mult consumul, acestor alimente li s-au adaugat substante care creaza indirect dependenta, de exemplu pot stimula secretia de endorfine sau serotonine, hormoni care ne fac sa ne simtim bine si fericiti, astfel ca vom tinde sa consumam cat mai des alimentele care ne fac sa ne simtim astfel, fara a constientiza acest aspect. Multe din aceste alimente sunt consumate zilnic de tot mai multe persoane, cu precadere de cele care traiesc in orasele dezvoltate si nu au gradini pentru propria aprovizionare.

1. Mezelurile

Mezelurile sunt consumate dimineata la micul dejun de majoritatea persoanelor, acestea avand o aroma irezistibila si un gust placut. Insa mezelurile contin multi aditivi, multi coloranti care mentin culoarea de carne proaspata un timp indelungat si multe substante care confera aroma irezistibila a acestora. Toate aceste chimicale nu fac decat sa ne afecteze profund metabolismul, chiar daca aceasta afectare se produce lent. Astfel riscul de cancer, boli digestive dar si alte afectiuni creste considerabil.

2. Margarina

Margarina nici macar nu este un produs lactat, ea fiind obtinuta initial in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand untul era greu de procurat si o echipa de cercetatori americani au reusit sa produca margarina. Cum au realizat aceasta? Au adunat diverse uleiuri vegetale, le-au incalzit la 150 de grade Celsius (vitaminele si alte componente benefice din uleiuri sunt distruse la aceasta temperatura) iar mai apoi le-au hidrogenat in prezenta unor catalizatori de nichel, ca sa se intareasca. Din pacate insa in urma hidrogenarii se obtin acizi grasi de tip “trans” (buni pentru organism sunt cei “cis”Smile. Acest tip de acizi grasi sunt foarte greu de transformat in energie de catre organism, mai des ei se depun la nivelul membranelor celulare, inhibandu-le functia si ducand la cresterea tensiunii arteriale, formarea placii de aterom, la cresterea colesterolului dar si la alte patologii mai grave, cum ar fi cancerul. De asemenea nichelul continut in acele margarine provoca probleme pulmonare si renale, iar cadmiul este unul dintre cele mai toxice metale grele.
In timp, margarina a suferit imbunatatiri, adaugandu-i-se coloranti, arome artificiale (de lapte, smantana), vitamine etc. Apoi in locul hidrogenarii uleiurilor vegetale, producatorii au adaugat mici cantitati de ulei de palmier modificat, astfel incat margarina nu mai prezinta acizi grasi trans nocivi.

3. Cartofii prajiti

Asocierea grasimilor cu glucide (amidonul din cartofi) nu este indicata, perturband metabolismul si ducand la cresterea in greutate dar si la aparitia bolilor. Insa mancarurile prajite sunt ca o otrava pentru organism, in special datorita uleiurilor (grasimilor) modificate termic. Uleiul incins produce substante cu potential cancerigen, precum glicidamide, cetone si acrilamide, substante care prezinta risc si pentru alte boli, inclusiv cele cardio-vasculare sau obezitate.

4. Branza topita

Parca tot ce contine grasimi este atat de delicios... Si branza topita contine foarte multe grasimi din categoria celor nesanatoase. De fapt, producatorii de branza topita obtin acest produs prin combinarea lactatelor de calitate inferioara cu grasimi, mai adauga niste arome si coloranti, cativa aditivi cu rol de conservare si gata deliciosul produs. Se recomanda sa consumati branza ca atare, eventual o amestecati acasa cu marar si alte condimente dupa gust. Multi parinti cumpara copiilor mezeluri si mai ales margarina, alimente destul de nocive mai ales in perioada dezvoltarii corpului cum se intampla in cazul copiilor.

5. Sucurile

Sucurile naturale obtinute acasa sunt o minune pentru sanatate. Insa cele din comert abia daca au “vazut” fructul si acesta fiind cazul sucurilor care prezinta pe eticheta cuvantul “natural”caci celelalte sucuri nu au nici o legatura cu fructele. In rest prezinta apa, multe glucide, si mai multi coloranti, arome cu generozitate si conservanti. Concluzionand, sunt mai mult o combinatie gustoasa de toxine. Culmea este ca aceste toxine pe care le contin stimuleaza dupa ingestie centrul setei, determinand consumatorii sa bea si mai mult pentru a-si potoli setea. Evident ca predisozitia spre pietre la rinichi si multe alte afectiuni creste considerabil in cazul celor care consuma zilnic aceste sucuri.





Generalitati

Un numar tot mai mare de adolescenti, consuma alcool sau alte substante toxice, cu toate ca acest lucru este ilegal si periculos. Unii adolscentii incearca consumul de alcool sau substante toxice doar ocazional, dar chiar si acest comportament poate fi considerat periculos, deoarece poate duce la dependenta si la problemele secundare acesteia (consecinte ilegale, performante scolare slabe, pierderea prietenilor din anturaj-izolare sociala si nu in ultimul rand, probleme familiale).

Statistici privind consumul de alcool si alte toxice la adolescenti

Abuzul de alcool si substante toxice este o realitate in randul adolescentilor si trebuie privita cu seriozitate. Centrele de preventie si control al consumului de toxice in randul adolescentilor, ofera urmatoarele informatii:
- aproximativ 10% dintre adolescenti fumeaza pana la 15 tigarete pe zi, 20 de zile pe luna (desi procentul este in continua crestere). Tutunul are efecte nocive multiple pe termen lung si creaza de asemenea dependenta. Un adolescent care fumeaza de mai mult de 1 an, are o sansa de 80% sa devina dependent
- aproximativ 75% dintre liceeni au consumat alcool ocazional. Dintre acestia, 28%, relateaza episoade cu consum exagerat de alcool (mai mult de 5 bauturi tari, intr-un interval de cateva ore). Una din cauzele principale de deces in randul adolescentilor, sunt accidentele auto cauzate de consumul excesiv de alcool. Consumul de alcool scade inhibitiile specifice varstei si predispun adolescentul la o viata sexuala necorespunzatoare (sexul neprotejat) si care cresc riscul contactarii unei boli cu transmitere sexuala (HIV-SIDA, herpes, chlamydia) sau aparitiei unei sarcini nedorite
- aproximativ 40% dintre adolescenti au incercat cel putin o data marijuana, in timp ce 22% dintre acestia folosesc frecvent acest drog. Marijuana este o optiune des intalnita in randul adolescentilor si poate cauza pierderi de memorie, tulburari cognitive (de invatare) sau de atentie
- aproximati 9% dintre adolescenti au incercat cocaina, in timp ce 4% folosesc acest drog frecvent (cel putin o data pe luna). Cocaina este un drog care creeaza dependenta. Este foarte periculos, deoarece poate cauza aritmii cardiace (batai cardiace anormale) uneori fatale, infarct miocardic, crize pseudoepileptice sau accidente vasculare cerebrale.

Exista si alte substante toxice care sunt folosite de adolecenti. Dintre acestea amintim:

- substantele toxice cu administrare pe cale inhalatorie (sprayuri, substante pe baza de benzen, uleiuri, vopsele si substante adezive). Aceste tipuri de substante toxice sunt cel mai frecvent folosite de adolescentii tineri, deoarece sunt usor de procurat si sunt de asemenea relativ ieftine. Cu toate acestea, sunt extrem de toxice, deoarece contin substante toxice, precum toluenul, care poate cauza leziuni cerebrale, tumori (utilizarea cronica) si in unele cazuri chiar decesul utilizatorului
- droguri folosite cel mai adesea in cluburi, precum: ecstasy (MDMA), gammahidroxibutirat (GHB), flunitrazepam (Rohypnol), numite si drogurile dragostei, deseori folosite de baietii adolescenti pentru coruperea sexuala a fetelor (actul sexual care se consuma dupa intoxicatia cu astfel de substante, este considerat viol). Aceste droguri sunt folosite in special in cluburile de noapte in care se asculta muzica trance, dance sau rave. Cu toate ca numarul adolescentilor care utilizeaza astfel de droguri este mai mic dacat al celor care fumeaza tutun sau marijuana si consuma alcool, aceste droguri sunt mult mai periculoase mai ales daca sunt folosite in diferite combinatii cu alte toxice. Utilizarea, chiar si rara a ecstasyului, poate duce la depresie, probleme cu somnul si anxietate severa, simptome care pot dura mai mult de cateva saptamani de la utilizarea initiala. Utilizarea cronica a acestui drog, determina leziuni hepatice si probleme de concentrare si memorie
- metamfetamina (deseori regasita sub diferite denumiri generice, precum, speed, crank sau met). Acest drog creeaza dependenta si poate cauza manifestari grave, precum, crize pseudoepileptice, accidente vasculare ischemice, probleme mentale grave (paranoia, halucinatii, crize de depersonalizare) si alte probleme de sanatate pe termen lung
- halucinogene, cel mai frecvent LSD (acid dietilamid lisergic), mescalina, psilocybin, PCP (phencyclidina) si ketamina. Utilizarea LSD-ului poate cauza afectiuni psihiatrice grave, precum psihoza si flashurile de tip halucinogen
- opiacee, ca heroina, morfina si codeina. Utilizarea opiaceelor conduce la dependenta fizica si psihica. Adolescentii care folosesc droguri sunt predispusi la diferite infractiuni, in special furtul diferitelor bunuri din casa familiei si uneori preteaza chiar si la prostitutie si toate acestea pentru a procura bani pentru droguri
- substante toxice medicamentoase, precum diazepamul (valium), sunt folosite de asemenea de adolescenti cu difetite ocazii
- steroizii anabolizanti sunt substante medicamentoase folosite in special de baietii care vor sa-si creasca brusc masa musculara si sa-si reduca semnificativ tesutul adipos. Aceste substante pot cauza insa cancer hepatic, oligospermie (scaderea numarului de spermatozoizi), dobandirea unor caracteristici fizice masculine, iritabilitate, furie, cresterea nivelului seric al colesterolului si al tensiunii arteriale cu aparitia infarctului miocardic acut sau a accidentului vascular cerebral.

Utilizarea drogurilor a devenit tot mai frecventa in ultimii ani in tara noastra. Acest lucru face ca problemele de sanatate, de ordin social si familial legate de acest comportament sa fie si ele des intalnite.Consumul drogurilor poate cauza disfunctii cerebrale grave si tulburari de dezvoltare si comportament. Adolescentii care utilizeaza droguri au deseori o anumita dificultate in stabilirea propriei identitati, a relatiilor interumane (inclusiv familiale), in dobandirea unei independente fizice si psihice normale. Abuzul de substante toxice poate de asemenea afecta si abilitatile cognitive ale adolescentului (de invatare) care scad performantele scolare. De departe, cel mai periculos efect secundar al utilizarii ocazionale a drogurilor este aparitia dependentei care duce in consecinta la abuzul cronic de astfel de substante.

Factori de risc

Exista diferiti factori personali, familiali sau sociali care cresc intr-un fel sau altul riscul pentru consumul de substante toxice. In astfel de cazuri, utilizarea toxicelor duce la dependenta si abuz cronic.

Factori de risc de ordin personal
Acestia includ:
- factori genetici. Persoanele cu abuz de substante toxice au de cele mai multe ori un istoric familial de consum si abuz de toxice. Exista diferite studii medicale care demonstreaza faptul ca exista diferiti factori predispozanti de ordin genetic care in combinatie cu factorii de mediu pot duce la aparitia abuzului anumitor substante toxice
- tipul de personalitate si temperamentul. Adolescentii cu un comportament rebel, rezistent la autoritatea parentala, care prezinta sentimente de vinovatie sau esec, au o predispozitie aparte pentru consumul de toxice. Cautarea unor senzatii "tari" sau tendinta de a se desfasura diferite activitati cu potential periculos, pot creste de asemenea apetitul pentru astfel de toxice
- diferite afectiuni. Adolescentii care au diferite afectiuni psihice, precum, deficitul de atentie asociat cu hiperreactivitate, tulburarile de comportament, depresia cronica, represia (ascunderea anumitor sentimenete), sindromul stresului postraumatic sau tulburarile anxios depresive, predispun la consumul de substante toxice. De asemenea consumul acestor toxice poate agrava aceste afectiuni
- tentatia, specifica varstei este un alt factor care predispune la consumul de toxice. Adolescentii sunt deseori curiosi asupra senzatiilor sau efectelor pe care aceste toxice le au pe propria persoana. Anturajul, informatiile eronate din media, stimuleaza curiozitatea, deseori fiind suficient un impuls mic pentru a incerca personal aceste substante
- varsta mica la prima utilizare. Utilizarea tutunului si a alcoolului la varste fragede creste considerabil riscul aparitiei abuzului si dependentei. Un studiu medical a aratat faptul ca adolescentii care consuma pentru prima data alcool la varsta de 14 ani, au un risc de 4-5 ori mai mare sa devolte dependenta la alcool, fata de cei care consuma alcool pentru prima oara la 19 ani.
Factori de risc familiali
Acestia includ:
- istoricul familial de utilizare a substantelor toxice. Un studiu arata faptul ca un adolescent ai carui parinti consuma alcool sau alte toxice, are un risc de 3 ori mai mare sa dezvolte dependenta la un moment dat, fata de restul adolescentilor
- atitudinea parintilor in legatura cu activitatile scolare, extrascolare, fumatul sau consumul de alcool sau droguri. Unii parinti considera inevitabila experimentarea unor astfel de toxice de catre copii lor. In multe dintre aceste cazuri, copii percep cu usurinta aceasta libertate educatioanala si nu ezita sa incerce astfel de toxice (in special fumatul si consumul de alcool), lucru care duce de obicei la aparitia dependentei si abuzului
- viata familiala dezorganizata este un alt factor important in predispozitia pentru consumul de toxice al adolescentilor. Familiile in care exista diferite conflicte sau abuzuri fizice sau sexuale, stress psihic intens, au un risc mare de a consuma toxice. Compensarea pe plan emotional si caldura familiala, sunt importante in orice familie in care se incearca evitarea unor astfel de abuzuri
- implicare parentala inadecvata, in educatia si viata adolescentului, cresc de asemenea riscul pentru abuzul si dependenta de toxice. Extremele educationale, precum pedepsele grave (deseori corporale) sau permisivitatea crescuta a parintilor, creste riscul pentru abuzul de toxice (in special alcool, tutun si droguri usoare).
Factori de risc de ordin social
Acestia includ:
- accesul la diferite toxice. Procurarea relativ usoara a tigaretelor, alcoolului, traficul liber de droguri, anturajul nepotrivit si nu in ultimul rand toleranta crescuta a comunitatii, contribuie la aparitia abuzului de toxice si dependenta adolescentilor. Prezenta alcoolului si a tigaretelor in casa, are acelasi efect negativ asupra adolescentilor tentati sa incerce astfel de substante
- anturajul nepotrivit este un factor de risc foarte important in aparitia abuzului si dependentei la adolescenti, deoarece grupul este mediul ideal de a experimenta astfel de substante toxice (mai ales marijuana, alcool, droguri halucinogene)
- publicitatea prin media a alcoolului, tigaretelor sau drogurilor. Exista mentalitatea in randul adolescentilor ca utilizarea toxicelor este la moda si creste popularitatea, succesul si sex-appealul. Farmaciile care elibereaza inadecvat medicamente care pot fi utlizate de adolescenti in alte scopuri decat cele medicale, reprezinta de asemenea un factor de risc in aparitia dependentei si abuzului de toxice la adolescenti.

Simptome

Uneori este destul de dificil pentru parinti sau membrii anturajului, sa identifice o problema legata de consumul de toxice in randul adolescentilor. Unii parinti suspicioneaza eventuala utilizare a drogurilor in cazul adolescentilor care prezinta un comportament anormal (negativism, negare, izolare), cu toate ca acest comportament poate fi considerat normal la aceasta varsta. Este destul de dificil sa se identifice un posibil abuz de toxice si nu este recomandat un comportament extrem din partea parintilor ingrijorati.
Specialistii recomanda ca in momentul in care se suspicioneaza un eventual abuz de substante toxice in randul adolescentilor, sa se observe cu atentie anumite modificari comportamentale caracteristice pentru astfel de situatii (modificari de comportament, schimbarea lookului, atitudinii fata de persoanele apropiate, etc).
Dintre semnele care pot aparea odata cu abuzul de toxice, amintim urmatoarele:

- atentie scazuta asupra infatisarii fizice si imbracamintii, precum si o igiena inadecvata
- pierderea apetitului alimentar si scadere inexplicabila in greutate
- hiperemie conjunctivala (ochi rosii), utilizarea inadecvata si frecventa a picaturilor pentru ochi si a odorizantelor bucale (guma de mestecat, dropsuri mentolate)
- absenteism si performante scolara slabe
- pierderea interesului pentru anumite activitati scolare sau extrascolare, pentru sport sau alte hobbyuri
- comportament care tradeaza incercarea de a ascunde un anumit secret
- indepartarea de membrii familiei si prieteni
- prieteni si anturaj nou, care nu sunt prezentati familiei
- comportament caracterizat prin minciuna si furt
- comportament dispretuitor fata de familie si prieteni
- atitudine ostila, violenta
- dezinteres si lipsa planurilor de viitor.

Profilaxie

Adolescentii care nu folosesc alcool sau droguri, au o sansa destul de mica sa consume astfel de toxice la maturitate (in special droguri). Profilaxia consumului de toxice trebuie sa inceapa la o varsta relativ mica (chiar din scoala primara) si consta in educatia familiala corespunzatoare, incurajarea obiceiurilor sanatoase si promovarea unei bune comunicari familiale. Deoarece adolescentii cu parintii care fac abuz de diferite toxice (alcool, tutun) sunt mai predispusi sa devina la randul lor dependenti, este recomandat ca un astfel de comportament sa fie evitat in prezenta copiilor.
Respectul fata de sine, relatiile familiale apropiate si exemplele pozitive, cresc increderea adolescentilor si ii incurajeaza pe acestia sa-si stabileasca prioritatile si sa ia deciziile corecte in tot ceea ce fac.
Trebuie sa se retina ca pana la varsta de 9 ani, copilul si-a format o anumita atitudine asupra folosirii toxicelor. Sunt recomandate urmatoarele sfaturi in educarea copiilor pentru a evita consumul de toxice:
- oferirea unui model pozitiv de viata. Ca parinte, exista o mare responsabilitate in felul cum este educat copilul, consumul in prezenta acestuia a alcoolului, tigarilor sau eventual al drogurilor, pot influenta negativ optiunile viitoare ale acestuia. Daca unul dintre parinti sau ambii parinti au o problema legata de consumul sau abuzul de toxice, este recomandat ajutorul medical specializat (psihoterapie)
- impartasirea convingerilor proprii. Este foarte important ca parintii sa aibe incredere in alegerile pe care le fac copii lor, de asemenea parintii nu trebuie sa contrazica convingerile acestora. De multe ori exista o anumita influenta a parintilor asupra tuturor activitatilor adolescentului. Parintii pot utiliza diferite metode prin intermediul carora pot sa explice copiilor pericolul si consecintele utilizarii toxicelor
- implicarea activa in educarea copilului. Pastrarea unei legaturi emotionale apropiata cu copilul este destul de dificila, in special la varsta adolescentei cand acestia doresc mai multa independenta si intimitate. Este important ca orice parinte sa cunoasca prietenii din anturajul copilului si de asemenea cum isi petrece acesta timpul liber. Stabilirea unui orar adecvat si petrecerea timpului liber in familie, este o optiune atunci cand se doreste supravegherea indirecta a copiilor. Parintii trebuie sa ii ingaduie copilului sa se implice in activiattile familiale si de asemenea sa se tina cont si de parerea acestuia in anumite stabilirea anumitor decizii care privesc intreaga familie
- perseverenta si corectitudinea fata de copil. Extremele in educatia copilului (toleranta mare, respectiv pedepse prea aspre), pot creste riscul de consum si abuz de toxice in viitor. Nu sunt recomandate pedepsele fizice sau psihice ci mai degraba trebuie gasite alte alternative in pedepsirea copiilor (implicarea in atributiile casnice, cititul suplimentar). De asemenea, atunci cand este necesar, trebuie rasplatite si laudate anumite realizari scolare sau extrascolare
- incurajarea anumitor activitati. Parintii trebuie sa-si incurajeze copii in desfasurarea anumitor activitati precum, sportul, activitatile religioase, cercurile de studiu sau cercurile artistice. Acest lucru creste increderea in sine si ii face pe copii sa se simta utili si de asemenea sa foloseasca cat mai util timpul liber
- oferirea tuturor informatiilor necesare. Orice parinte trebuie sa se informeze personal asupra riscurilor utilizarii toxicelor si nu trebuie sa tina cont de eventualele informatii eronate oferite de anumite persoane mai putin competente. De asemenea parintii nu trebuie sa compare experienta proprie cu cea a copilului sau, deoarece fiecare individ este unic in felul sau. Orice parinte care suspicioneaza utilizarea toxicelor in randul copilului sau, trebuie sa apeleze la ajutor specializat, nefiind indicat ca acesta sa rezolve singur problema, deoarece in cazul in care exista un abuz de toxice, fie el acut sau cronic, este necesar tratamentul specializat (dezintoxicare si psihoterapie). Parintii trebuie sa cunoasca si semnele fizice sau psihice care apar in abuzul de toxice, pentru a evita in timp util posibilele complicatii (tulburari de dezvoltare psihosomatica, tulburari psihiatrice, intoxicatii acute cu coma si deces).

Consultul de specilitate

In cazul in care se suspicioneaza consumul sau abuzul de toxice in randul adolescentilor, trebuie sa se ofere o importanta mare tuturor semnelor si simptomelor care pot aparea inaintea stabilirii unui consult de specialitate. Acest lucru va usura diagnosticul specialistilor.

Specialistii care pot diagnostica si trata abuzul si dependenta de substante toxice, sunt:

- medicul de familie
- medicul generalist
- medicul de medicina interna
- medicul pediatru
- psihologul
- medicul psihiatru
- asistentul social specializat in abordarea adolescentilor care fac abuz de substante toxice.

In cazul in care medicul suspicioneaza un eventual abuz de toxice al adolescentului, anamneza si examenul fizic general au o importanta mare in stabilirea diagnosticului. Intrebarile legate de atitudinea adolescentului fata de alcool sau droguri, comportamentul inadecvat al acestuia sau evidentierea unui istoric pozitiv pentru utilizarea toxicelor, sunt parte a anamnezei si pot evidentia anumite semne caracteristice abuzului sau dependentei de toxice. Adolescentul si familia acestuia au dreptul la intimitate si confidentialitate privind informatiile oferite medicului.

Testele de toxicologie (analiza sangelui, urinii, parului) nu sunt folosite in mod curent in stabilirea diagnosticului. Aceste teste nu se pot efectua fara acordul parintilor, deseori sunt realizate la cererea acestora. Cu toate acestea nu este suficient consimtamantul parintilor, fiind necesara de asemenea si suspiciunea medicala sau legala a testarii toxicologice.

Deoarece unele afectiuni psihiatrice precum sindromul de hipereactivitate asociat cu deficit de atentie, depresia, sindromul disritmic, tulburarile anxios depresive si tulburarile de stres posttraumatic, sunt frecvente in randul adolescentilor cu abuz de substante toxice (droguri), este necesara si o evaluare corespunzatoare psihiatrica. Prezenta unor astfel de afectiuni fac tratamentul mult mai dificil, deoarece deseori este necesar si un tratament specific pentru sindroamele psihiatrice asociate.

Diagnostic precoce

Medicul de familie poate sa intrebe orice copil trecut de varsta de 9 ani, despre atitudinea acestuia in legatura cu folosirea alcoolului, tigaretelor sau a altor toxice. Aceste discutii trebuie continuate pe parcursul vizitelor regulate la medicul de familie, astfel incat sa se poata diagnostica la timp un eventual abuz. Profilaxia la varste cat mai mici este extrem de utila, deoarece majoritatea adolescentilor incep consumul toxicelor la aceste varste. Medicul de familie are obligatia sa recomande tratamentul de specialitate si parintilor care consuma diferite toxice. Cu cat tratamentul este initiat mai precoce in randul parintilor consumatori de toxice, cu atat riscul ca si copii acestora sa devina dependenti este mai mic.
Tratamentul adecvat in cazul adolescentilor cu abuz de substante toxice
Majoritatea adolescentilor nu renunta la consumul de toxice din proprie initiativa, fiind astfel necesar tratamentul de specialitate. De aceea este foarte important ca tratamentul sa fie personalizat pentru fiecare adolescent in parte (in special cel care include consilierea psihologica). Trebuie sa se identifice de asemenea cu precizie si substanta care este folosita de adolescent, deoarece tratamentul de dezintoxicare difera de la un drog la altul.
Tratamentul adecvat in functie de nivelul de folosire al toxicului
In cazul in care adolescentul doar a experimentat consumul de alcool, tigarete, substante toxice inhalatorii sau diferite droguri, deseori este suficienta o educatie corespunzatoare pentru a evita consumul viitor de toxice. Este de asemenea important ca adolescentul sa fie informat asupra efectelor nocive pe care toxicele le au asupra sanatatii proprii, cat si asupra implicatiilor legale si sociale legate de abuzul de toxice. Exista diferite centre specializate care vin in ajutorul adolescentilor cu astfel de probleme si care ofera de asemenea si sprijinul necesar familiilor acestora.

La un astfel de nivel, la care doar s-a experimentat un toxic, este utila implicarea adolescentului in diferite activitati scolare sau extrascolare (diferite hobbyuri, cercuri artistice, sporturi), care impreuna cu sprijinul familial adecvat (petrecerea timpului liber impreuna cu familia, implicarea in responsabilitatile casnice, etc) ajuta adolescentul sa treaca mai usor peste acest impas si il ajuta sa-si dezvolte anumite aptitudini care il vor feri pe viitor de anumite tentatii nedorite.

In cazul in care exista un consum regulat de toxice la un adolescent, este necesar tratamentul medical specializat. Acest stadiu este caracteristic adolescentilor cu diferite probleme de ordin emotional astfel ca in aceste situatii trebuie cautata cauza pentru a trata corect abuzul. Este recomandata inscrierea intr-un program al unui centru specializat in tratamentul adolescentilor cu astfel de probleme. Se recomanda asocierea psihoterapiei (individuala si de grup), precum si gasirea unor activitati care sa intareasca respectul de sine si care sa-i ocupe acestuia timpul liber.

In cazul in care este identificat un abuz sau o dependenta de toxice, este necesar un tratament indelungat, impartit pe mai multe etape si care necesita o perioada de recuperare mai indelungata. In acest caz trebuie sa se acorde o atentie speciala simptomelor de sevraj (care apar in momentul opririi consumului de toxic). De exemplu, in cazul unui adolescent care este dependent de heroina sau o alta substanta pe baza de opiacee, este necesara administrarea metadonei pe tot parcursul dexintoxicarii (substanta inrudita, dar care nu creeaza dependenta la fel de puternica precum heroina). Metadona ajuta la controlul simptomeleor de sevraj cauzate de abuzul de opiacee.

Tratamentul medicamentos trebuie obligatoriu asociat cu psihoterapia, care ajuta adolescentul sa-si controleze pornirile violente, diminueaza simptomele depresiei si elibereaza sentimentele de frustrare.
In final nu trebuie sa se uite ca sprijinul familiei este extrem de important pe toata perioada recuperarii.
Reabilitarea adolescentilor cu abuz si dependenta de toxice
Exista mai multe tipuri de programe adresate adolescentilor care au probleme legate de abuzul si dependenta de substante toxice.
Programe care necesita internarea pacientului
Acest tip de program este extrem de bine structurat si foarte bine supravegheat. Exista diferite centre specializate dar si anumite spitale care ofera posibilitatea inscrierii intr-un astfel de program. Adolescentul este internat intr-un astfel de centru pentru o perioada de aproximativ 4 saptamani. Un astfel de program are si un tratament suplimentar de recuperare si incurajare, util in convalescenta adolescentului.
Denumirile generice ale programelor de acest tip sunt bazate pe principiile terapiei de grup (Alcoolicii Anonimi sau Narcomanii Anonimi).

Un alt tip de terapie care necesita internarea pacientului intr-un spital, sunt programele de terapie comunitara. Acesta poate dura aproximativ 2 ani iar majoritatea adolescentilor tratati in aceasta modalitate, aleg sa lucreze la randul lor intr-un astfel de program.
Programe care nu necesita internarea pacientului
Aceste programe variaza destul de mult si implica psihoterapie asociata cu terapie familiala.
- programul pentru tratamentul zilnic, necesita petrecerea a cel putin 8 ore pe zi, in centrul de recuperare, ca apoi pacientul sa-si petreaca noaptea acasa. Aceste programe au de obicei aceleasi componente ca si programele care necesita internarea pe o perioada mai lunga (terapie individuala si terapie familiala, terapie de grup). Avantajul acestui tip de program, sunt costurile mai mici.
- programele de "reabilitare in 12 pasi", sunt recomandate in cazul pacientilor care nu necesita internare si tratament intensiv. Acest tip de program are o durata variabila si necesita urmarea atenta a mai multor etape, pe parcursul a mai multor saptamani
- programele de reabilitare ambientala, sunt de asemenea utile in tratamentul si recuperarea adolescentilor cu dependenta si abuz de toxice. Acestea consta in organizarea unor tabere cu diferite locatii geografice, unde adolescentii pot avea parte de un tratament asemanator oricarui centru de reabilitare specializat. O astfel de experienta il ajuta pe adolescent sa-si controleze furia si sa-si imbunatateasca relatiile cu prietenii si familia. Ca si majoritatea programelor de reabilitare, acest program are o componenta de tratament si reabilitare psihica (terapie individuala si de grup)

Alegerea programului de reabilitare, se face pentru fiecare adolescent in parte si trebuie sa tina cont de caracteristicile comportamentale, de tipul abuzului si de problemele personale sau familiale. De asemenea tratamentul trebuie sa-i ofere adolescentului sansa de a-si continua educatia si de a avea o viata cat se poate de normala. Majoritatea adolescentilor doresc sa-si continue studiile odata cu terminarea tratamentului. In cazul in care tratamentul are o durata mai lunga, nu este recomandata intreruperea studiilor in perioada de reabilitare (dupa dezintoxicare si psihoterapie). Continuarea studiilor creste increderea in sine si ofera sansa unei realizari academice in viitor. Activitatile scolare trebuie combinate cu cele extrascolare si de asemenea cu psihoterapia de intretinere.

Abuzul si dependenta de toxice este o problema care nu afecteaza doar adolescentul ci si familia acestuia. Deseori poate fi utila terapia familiala, astfel ca parintii aleg sa participe la anumite programe special concepute in acest scop. Acest tip de terapie de grup este utila, deoarece ii ajuta pe parinti sa inteleaga mai bine implicatiile consumului si abuzului de toxice si nu in ultimul rand, ii poate ajuta pe acestia sa stabileasca o relatie apropiata cu adolescentul.
Recaderile asociate consumului si abuzului de toxice
Stoparea consumului de alcool, tigari sau alte droguri, este doar primul pas in reabilitarea completa a adolescentului. Deseori exista si o dependenta psihica pentru substanta respectiva (legata de anumite probleme emotionale), de aceea este destul de dificil sa se faca profilaxia unor eventuale recaderi.
Recaderile sunt destul de frecvent intalnite in randul adolescentilor cu abuz de toxice si nu trebuie considerate ca un esec al tratamentului. Majoritatrea acestor recaderi apar in primele 3 luni dupa tratament si necesita reluarea acestuia. In acest caz, perioada de recuperare poate dura mai mult.
Exista mai multe modalitati care il pot ajuta pe adolescent sa ramana abstinent si sa evite eventualele recaderi:
- programul de recuperare prelungit, il ajuta pe adolescent sa-si dezvolte anumite abilitati care il vor ajuta sa treaca peste situatiile de criza si il vor feri de eventualele recaderi
- tratametul este complet daca adolescentul nu a mai consumat toxice pentru o perioada mai lunga de 1 an (chiar 2 ani), acest interval necesitand o atentie speciala din partea specialistului si a familiei, dat fiind faptul ca adolescentul are o vulnerabilitate crescuta si riscul recurentelor este mare
- gasirea unor activitati extrascolare sau a unui hobby, pentru a ocupa cat mai util timpul liber al adolescentului
- tratamentul psihiatric adecvat. Adolescentii care au o problema legata de abuzul de substante toxice, asociaza deseori si anumite afectiuni psihiatrice precum depresia, tulburarea de hipereactivitate asociata cu deficit de atentie, tulburarea stresului posttraumatic sau tulburarea anxios depresiva. Toate aceste afectiuni necesita tratament de specialitate (atat medicamentos cat si psihiatric). Tratarea corecta a tulburarilor de acest fel, scade riscul recidivelor de consum si abuz de toxice.
Atitudinea fata de adolescentii cu abuz si dependenta de toxice
In cele mai multe cazuri, familia are o influenta destul de mare asupra copiilor si asupra deciziilor pe care acestia le iau, de aceea este recomandat ca informarea si discutiile legate de consumul de toxice sa faca parte din educatia copilului.
Educarea corecta a copilului
Sunt recomandate urmatoarele:
- evaluarea factorilor de risc. Parintii trebuie sa discute cu copii despre eventualele riscuri care pot duce la dependenta de substante toxice (adictie). Trebuie sa se discute si despre istoricul familial pozitiv pentru un eventual abuz si despre consecintele acestuia
- analiza consecintelor persoanle. Orice parinte trebuie sa-i explice copilului ca anumite decizii pot sa le afecteze negativ intreaga viata. De exemplu, sexul neprotejat, care poate duce la o sarcina nedorita sau la contactarea unei boli cu transmitere sexuala. Tot asa, consumul ocazional de toxice, poate duce la abuz si dependenta, care au un impact negativ asupra vietii in general
- explicarea consecintelor legale este de asemenea importanta, deoarece incidentele care apar secundar acestui comportament, pot avea de asemenea un impact negativ asupra vietii
- educatia legata de comportametul in societate. Parintii trebuie sa-si educe copii in asa fel incat acestia sa stie sa se comporte cu ocazia anumitor evenimente sociale sau familiale. Adolescentilor trebuie sa li se explice ca un consum de toxice (tutun, alcool sau droguri) nu creste popularitatea si nu rezolva anumite probleme legate de scoala familie sau anturaj. Este foarte important ca adolescentii sa stie sa se fereasca si de ocaziile care implica un eventual consum accidental de droguri (drogurile dizolvate in bauturi, destul de frecvent intalnite in barurile de noapte).
Evaluarea corecta si rapida a situatiei in cazul abuzului de toxice
Orice consum de alcool, tutun sau droguri in copilarie sau adolescenta trebuie considerat ca o adevarata problema si trebuie luate anumite masuri inaintea aparitiei unui eventual abuz sau dependente care sunt mult mai greu de tratat. Daca se suspicioneaza un eventual consum de toxice nu trebuie sa se amane prea mult consultul de specialitate.

NOTA: exista anumite teste toxicologice care se pot realiza chiar si ambulator (acasa), dar si in clinicile specializate si care pot identifica un eventual consum de substante toxice (droguri). Aceste teste se realizeaza prin analizarea urinii si pot identifica droguri precum amfetamina, matamfetamina, opiaceele, marijuana si cocaina (un test pozitiv poate insemna prezenta oricarei dintre aceste substante). Aceste teste sunt rar folosite pentru depistarea unui eventual abuz si necesita confirmarea unui laborator specializat de toxicologie care poate identifica fiecare substanta in parte. Testele de acest tip sunt utile pe perioada tratamentului si recupararii pacientului si sunt realizate sub stricta supraveghere medicala.

In cazul in care este necesar tratamentul de specialitate sunt recomandate urmatoarele:

- instituirea cat mai rapid posibil a tratamentului specializat. Parintii trebuie sa discute cu specialistul toate optiunile terapeutice si sa decida impreuna cu acesta metoda cea mai buna pentru fiecare caz in parte
- implicarea parintilor in tratamentul si recuperarea adolescentului. Parintii trebuie sa ofere copiilor sprijinul psihic necesar pe toata perioada recuperarii si nu trebuie sa recurga la diferite pedepse care pot afecta negativ evolutia acestora
- terapia familiala este de asemenea recomandata, deoarece in cazul unui eventual abuz sunt afectati toti membrii familiei. Este util ca membrii familiei sa cunoasca implicatiile consumului de droguri sa invete sa-si ajute copilul si sa-l fereasca pe acesta de eventualele recidive
- stabilirea planurilor de viitor este importanta odata cu terminarea tratamentului si consta in reevaluarea anumitor aptitudini, care pot fi utile si pot ajuta adolescentul sa-si continue studiile si sa-si faca un scop in viata
- profilaxia recidivelor. Majoritatea adolescentilor au cel putin o recadere dupa terminarea tratamentului initial. Recaderile sunt frecvente deoarece dependenta si abuzul de substante toxice sunt considerate afectiuni cronice. Nu trebuie sa se uite ca recaderile nu sunt considerate un esec al tratamentului initial, de aceea sprijinul familiei si prietenilor pe toata aceasta perioada este extrem de important.

Apa: importanta si rolul ei in corpul omenesc

Apa este necesara pentru fiecare functie a corpului omenesc si trebuie consumata zilnic pentru a fi sanatosi.
Apa este necesara pentru digestie, absorbtia nutrientilor, circulatie, lubrefiere si eliminare. Apa este un agent de spalare si curatare pentru organism. Ea usureaza transportul toxinelor de la celule si tesuturi si in final eliminarea lor prin rinichi si transpiratie. Ca o componenta majora a plasmei din sange, apa este necesara in transportul nutrientilor catre fiecare celula din corp.

Daca organismul este deshidratat, apa va fi luata de la organele mai putin vitale si transportata catre zonele critice cum ar fi sistemul cardiovascular, sistemul nervos si sistemul muscular. Consumul unei cantitati insuficiente de apa va duce in timp la deshidratare cronica afectand pH-ul corpului si cauzand grave probleme de sanatate.

Cata apa ar trebui sa bem?

Consumand suficienta apa in fiecare zi nu este numai esential pentru viata, este deasemenea o cerinta pentru mentinerea unei sanatati optime. Cand socotim cantitatea de apa necesara consumului zilnic nu trebuie sa includem lichide cum ar fi: cafea, ceai, sucuri, alcool, supe, apa carbogazoasa. Aceste lichide in ultima instanta deshidrateaza corpul si cauzeaza o pierdere a rezervelor de apa ale corpului. Cantitatea de apa pe care fiecare persoana ar trebui sa o consume depinde de greutatea corpului, clima, activitate, regim alimentar si starea de sanatate. O regula buna este sa bem 2 – 2,5 litri pe zi. Conform recomandarilor d-nei dr. Sue Pollock, PGD.Nutr. D.Ay.M ar trebui sa consumam 1 litru de apa pentru fiecare 25 kg. greutate corporala, cantitate ce se dubleaza in cazuri de imbolnaviri. Este sanatos sa ne incepem ziua consumand un pahar de apa care sa spele tractul digestiv si sa ne rehidrateze corpul dupa odihna de noapte

Cand corpul este incapabil sa mentina un echilibru al pH-ului, devine prea acid. Acizii se acumuleaza si sunt depozitati in organism cauzand imbolnaviri.

De asemenea este posibil ca organismul sa devina prea alcalin, lucru destul de rar intalnit. Mediul in care traim, alimentatia neadecvata, poluarea, stresul, ne conduc spre acidoza.

Acidoza este unul din factorii care asigura conditiile dezvoltarii multor boli: guta, arsuri la stomac, dureri musculare, gastrita, osteoporoza, boli de piele, obezitate, hipertensiune, diabet, pietre la rinichi, boli de inima, cancer. Un corp aflat intr-o stare acida se imbolnaveste mai usor si imbatraneste mai repede.

Cateva simptome ale acidozei includ: lipsa de energie, ie, probleme digestive cum ar fi indigestia si balonarile, guta, dureri ale incheieturilor, alergii, hipertensiune, urticarie, cresterea in greutate, slabirea sistemului imunitar.

Cauze care conduc la acidoza: alimentatie neadecvata, consum insuficient de apa, stres, sedentarism.

Consumul de alimente acide este principala cauza a declansarii acidozei in corp. Anumite alimente cum ar fi carnea, produsele lactate, prajelile, conservele sau combinarea gresita a acestora (cum ar fi: carne+cartofi; branza+paine, etc) determina crearea conditiilor pentru acidoza. Lichidele cum sunt: cafeaua, bauturile alcoolice sau acidulate creaza deasemenea aciditate in corp. Conform experimentelor facute de Sang Whang, autorul cartii "Inversarea procesului de imbatranire", pentru a neutraliza efectul unui singur pahar de cola (pH 2,5) sunt necesare 32 pahare de apa obisnuita (masuratoarea a fost facuta cu apa de la robinet din Florida). Acelasi efect se poate obtine cu un pahar de apa alcalina ionizata cu un pH de 11,5.

Consumul insuficient de apa este o alta cauza a acidozei deoarece apa este necesara pentru a spala reziduurile acide din corp.

Stresul, atat cel mental cat si cel fizic, duce la acidoza. Cand suntem supusi stresului sistemele corpului produc acizi ca o reactie naturala. Glandele suprarenale maresc secretia de hormoni de stres (cortizon si adrenalina) ceea ce duce la accelerarea metabolismului si cresterea nivelurilor de acid in corp.

Sedentarismul contribuie deasemenea la acumularea de acizi in corp. Cand facem exercitii fizice moderate corpul este stimulat sa arda acizii grasi, creste circulatia sangelui si deci eliminarea reziduurilor acide. Pe de alta parte exercitiile fizice in exces pot avea ca rezultat cresterea nivelului de acid lactic in muschi.

In alcatuirea unui program care sa reduca aciditatea in corp vom avea in vedere indepartarea cauzelor directe care conduc la acidoza si promovarea alcalinitatii. Consumati alimente alcaline cum ar fi legume proaspete, salata verde, fructe precum bananele coapte si pepenele galben si reduceti alimentele acide. Reduceti stresul pe cat posibil si faceti exercitii fizice moderate pentru dezvoltarea sistemului aerobic.

Cantitatea si tipul de apa consumata poate ajuta foarte mult la eliminarea acidozei.

Apa alcalina ionizata este produsa cu ajutorul unui aparat numit ionizator de apa. Ionizatorul de apa, putin mai inalt si mai gros decat un dictionar, este un aparat electric care se conecteaza la robinetul din bucatarie pentru a efectua electroliza apei inainte de a fi bauta sau utilizata in bucatarie pentru gatit sau curatat.

Un adaptor special redirectioneaza apa de la robinet catre ionizatorul de apa. In interiorul ionizatorului apa este prima data filtrata pentru a elimina clorul, pesticidele si alte substante toxice din apa, apoi apa filtrata intra in camera de electroliza echipata cu electrozi de

platina placati cu titan unde are loc electroliza. Camera de electroliza are doua compartimente, despartite de o membrana semipermeabila, cu electrozi pozitivi si negativi. Obtinem doua tipuri de apa, apa alcalina la electrodul negativ si apa acida la electrodul pozitiv. Procesul de ionizare are loc in timp ce apa filtrata trece prin camera de electroliza. Aproximativ 70% din apa produsa este alcalina si 30% este acida.

Ionizatoarele moderne asigura un debit maxim de 3 litrii pe minut (apa alcalina + apa acida) si pH-ul poate fi reglat in orice moment la ce valoare dorim, intre 7,5 si 12 pentru apa alcalina si intre 1,8 si 6,5 pentru apa acida.

Caracteristici ale apei alcaline ionizate produse de ionizator:

*Alcalinitate
*Gust mai bun
*Microgruparea moleculelor pentru o mai buna hidratare
*Proprietati antioxidante
*Imbogatita cu oxigen
*Putere de detoxifiere

Alcalinitatea

Stilul nostru de viata stresant, mediul inconjurator poluat, alimentatia nesanatoasa suprasolicita sistemul natural de aparare al organismului impotriva aciditatii. Corpul omenesc utilizeaza mineralele alcaline pentru a neutraliza acizii. Cand corpul nu are suficiente minerale alcaline este nevoit sa le extraga din organe si tesuturi cum ar fi oasele, inima, dintii, etc. Ionizatorul de apa asigura o bogata sursa de minerale alcaline (cum sunt Ca si Mg) pe care corpul le foloseste pentru mentinerea pH-ului.


Gust mai bun

Ionizatorul produce apa curata, sanatoasa si cu un gust mai bun. Cand o folosim la gatit apa alcalina ionizata ajuta la pastrarea gustului natural al mancarurilor.

Sucurile facute cu apa alcalina au un gust mai putin intepator deoarece apa neutralizeaza acizii.

Cafeaua si ceaiul capata un gust mult mai rafinat daca sunt preparate cu apa alcalina.

Atunci cand sunt preparate cu apa alcalina, legumele isi pastreaza textura, culoarea, mineralele si vitaminele care in mod normal se pierd prin fierbere.

Orezul devine mai pufos si mai gustos daca este preparat cu apa alcalina.

Microgruparea

Apa alcalina ionizata este “microgrupata” - aceasta inseamna ca moleculele de apa sunt grupate cate 5 – 6 in loc de 11 – 13 asa cum se gasesc in apa imbuteliata, apa de izvor. Aceasta face ca apa sa fie mai usor absorbita si va hidrata celulele si tesuturile mult mai eficient.

Structura hexagonala a gruparii moleculare rezultate prin electroliza face ca apa alcalina ionizata sa fie mai “uda” decat cea imbuteliata. Este de 6 ori mai hidratanta decat apa obisnuita.

Proprietati antioxidante

Apa alcalina ionizata are doua calitati antioxidante – este incarcata negativ si contine ioni de OH-
Oxigenarea

Apa alcalina produsa de ionizator contine un nor de bule. Acesta este oxigenul care consumat oxigeneaza sangele.

Apa alcalina ionizata contine ioni de OH- care elimina radicalii liberi. Radicalii liberi nu sunt altceva decat molecule de oxigen instabile care pot distruge celulele. Cand moleculele de OH- si radicalii liberi interactioneaza, organismul este oxigenat ceea ce creste nivelul de energie. Energia obtinuta prin oxigenare este cea mai buna forma de energie. Ne mentine plini de vitalitate, ne invigoreaza corpurile si transporta nutrientii necesari organismului. Consumand apa alcalina ionizata creste nivelul de oxigen din sange. Acest lucru este important in special pentru bolnavii de cancer care sunt de obicei obositi deoarece au un nivel scazut de oxigen in sange.

Detoxifierea

Apa alcalina ionizata spala reziduurile acide din celule si tesuturi. Marea ei permeabilitate ii permite sa patrunda adanc in tesuturile organismului. Aceasta actiune de spalare asigura o detoxifiere blanda a organismului.

Simptome comune ale excesului de toxine in organism: respiratie ingreunata, limba incarcata, lipsa de energie, dureri de cap, probleme digestive, alergii, acnee, eruptii.

Stilul de viata modern ne expune organismul la o gama larga de toxine: din alimente, cele produse de oganism, metale grele.

Toxinele din mancare

Dupa cum se stie exista aproximativ 3000 de aditivi care se folosesc in producerea, prepararea si conservarea alimentelor: stabilizatori, conservanti, coloranti artificiali, aromatizanti. O cantitate mare de chimicale, pesticide, insecticide se regasesc, de asemenea, in hrana noastra.

Chiar si cele mai bune diete, cele care contin mancare organica neprocesata, au in componenta substante toxice naturale care trebuie neutralizate si eliminate. Cateva exemple de astfel de toxine naturale: glicoalcaloizii -in unele vegetale; mucegaiuri si ciuperci in cereale, alune de pamant, anumite fructe;

Medicamentele pe care le folosim contin de asemenea substante care trebuie neutralizate si eliminate de organism.

Anumite metale cum ar fi plumbul, arsenicul, cadmiul, aluminiul se regasecsc in mediul inconjurator si pot fi absorbite de corpurile noastre. Sursele acestor metale include ustensile de gatit ce contin aluminiu, spray-uri cu pesticide,fum de tigara, plombe dentare, spray-uri antiperspirante, etc. Asimilarea acestor metale este lenta, dar ele trebuie neutralizate si eliminate din organism.

Corpul poate fi detoxifiat prin consumul zilnic de Apa Alcalina Ionizata. Reziduurile acide acumulate in organism dea lungul anilor pot fi neutralizate si eliminate din corp.

Apa alcalina si obezitatea

In cartea sa “Miracolul pH-ului pentru scaderea in greutate” Dr. Robert O. Young scrie ca principala cauza a obezitatii “este neintelegerea modului in care corpul stocheaza grasimea si de ce o stocheaza”.

Conform Dr. Young, ceea ce conteaza este sa mentinem corpul mai mult alcalin decat acid. In cartea sa ne arata ca mentinerea corpul suficient de hidratat prin consumul de apa alcalina ionizata este o cerinta hotaratoare in mentinerea unei greutati optime.

Dr. Young scrie: “Excesul de acid in organism incepe sa distruga celulele din tesuturi si organe – la fel cum sosul acid pentru friptura fragezeste carnea. Celulele distruse declanseaza instinctul de autoconservare al organismului; el se foloseste de diete si de grasimea corpului intr-o incercare disperata de a se proteja, cu orice pret. Grasimea poate stoca acizii si uneori ii poate elimina din organism. Dar grasimea este folosita in principal pentru a stoca acizii. Intrebati orice chirurg plastician: grasimea eliminata prin liposuctie este maro sau neagra datorita tuturor acestor acizi stocati. Pe scurt, vestea buna este: corpul vostru se protejeaza de distrugerile imediate produse de acesti acizi. Vestea proasta: pe termen lung, aceste depozite de grasime/acizi creaza o multime de probleme de sanatate

Utilizarile apei acide

Apa acida nu este folosita pentru consumul intern decat in anumite cazuri si in cantitati foarte mici. Ea poate fi folosita pentru distrugerea bacteriilor.

Cateva utilizari:

*apa acida folosita la spalat readuce catifelarea pielii si elasticitatea ei;
*trateaza acneea fara efecte secundare;
*amelioreaza si chiar vindeca psoriazisul;
*este un excelent balsam pentru par;
*excelenta in tratarea mainilor crapate si a pielii uscate;
*excelenta in tratarea ranilor, zgaraieturilor, arsurilor, eruptiilor, muscaturilor de insecte, otravirii cu iedera;
*excelenta in spalarea fructelor, legumelor, a carnii si pestelui pentru indepartarea bacteriilor;
*este utila ca insecticid pentru plante;
*excelenta pentru udarea plantelor.





Obezitatea nu este numai o problema estetica ci in primul rand o tulburare de nutritie caracterizata prin sporirea greutatii corporale mult peste nivelul greutatii ideale, cu ample consecinte asupra starii de sanatate. Aparitia obezitatii influenteaza aspectul fizic al persoanei dar si starea ei psihica. Excesul ponderal genereaza numeroase complicatii: diabet zaharat, afectiuni cardiace si cerebro-vasculare, hipertensiune arteriala, apnee de somn, tulburari locomotorii. Desi obezitatea este considerata o afectiune complexa nutritional-metabolica exista numeroase modalitati de tratament.

Este considerata obeza acea persoana al carui Indice de Masa Corporala (IMC) depaseste 30. IMC este un instrument de evaluare a greutatii raportata la inaltime. Un IMC crescut reprezinta un factor de risc pentru obezitate. De asemenea, pentru aprecierea excesului ponderal este utilizata circumferinta abdominala.
Obezitatea poate imbraca un caracter generalizat sau un aspect segmentar. Distributia excesului ponderal la nivelul jumatatii inferioare a corpului caracterizeaza obezitatea de tip ginoid "pear-shaped". Obezitatea de tip android (abdominala, truncala "apple-shaped": tesutul adipos predomina la nivelul trunchiului) este corelata cu o rata mai mare de aparitie a complicatiilor. Circumferinta abdominala mai mare de 88 cm la femei si 102 cm la barbati creste riscul dezvoltarii altor probleme medicale.

Cauze



Foarte multi factori contribuie la instalarea obezitatii, care apare atunci cand echilibrul energetic este dezechilibrat, adica energia acumulata (numarul de calorii) prin alimentatie este mai mare decit energia cheltuita.

Factori de risc



Factorii etiopatogenici sunt multipli si pot fi impartiti in factori individuali si de mediu: sociali, economici, profesionali, familiali.
Supraalimentarea (cresterea aportului alimentar peste nevoi) este in mare parte impusa cultural. Portiile de la fast-food-uri sau alte restaurante sunt supradimensionate, aducand un aport caloric excesiv. De asemenea, socializarea este strans legata de consumul de alimente. Mesele in familie, intalnirile cu prietenii, activitati legate de munca sau activitati de vacanta sunt centrate pe luarea mesei. In plus, stresul psihic si depresia conduc la ingestie exagerata de alimente.
Sedentarismul este de departe cea mai frecventa cauza a obezitatii fiind din ce in ce mai prezent in viata omului modern. Multe persoane urasc sa faca miscare, iar altele sunt prea ocupate pentru a face sport. Tot mai multe cuceriri tehnologice ale lumii moderne: telecomanda televizorului, liftul, automobilul elimina activitatea fizica din viata cotidiana. Chiar si cele mai neinsemnate avtivitati, precum scoaterea cainelui la plimbare sunt benefice; de exemplu, prin gestul de a deschide usa pentru a iesi cainele afara sunt arse doar 2 calorii, dar o plimbare de 30 minute cu cainele arde 125 de calorii. Daca in loc sa se duca masina la spalatorie (se consuma doar 18 calorii) acesta va fi spalata si lustruita persoanal vor fi consumate 300 de calorii.
Antecedentele heredo-colaterale de obezitate cresc riscul unei persoane de a deveni supraponderala. Daca unul dintre parinti este obez, riscul este de 3 ori mai mare decat al unei persoane cu parinti normoponderali.
Stilul de viata al familiei sau al cercului de prieteni joaca un rol important in aparitia obezitatii: alimentatia bogata in grasimi animale sau bazata pe gustari la fast-food, orele de masa neregulate sau sarirea peste mesele principale.

Alaturi de lipsa activitatii fizice stau urmatorii factori care vor forma un cerc vicios:
- stima de sine scazuta - o persoana supraponderala sau obeza va avea o imagine de sine negativa si va fi inclinata sa-si elimine disconfortul printr-un consum si mai mare de alimente. De asemenea, esecurile repetate ale unor regimuri de slabire accentueaza imaginea negativa facand si mai dificila aplicarea strategiilor de scadere ponderala

- probleme afective - starile de stress psihic, anxietate sau afectiunile de tipul depresiei sau durerii cronice, persoana tinde sa se sustraga de la rezolvarea problemelor si ale emotiilor negative prin refugierea in mancare

- traume psihice - evenimente traumatizante precum abuzul fizic sau sexual in timpul copilariei, decesul unui parinte in perioada adolescentei sau probleme de cuplu (violenta domestica) pot avea un impact important in etiopatogenia obezitatii

- consumul de alcool - berea sau cocktail-urile contin multe calorii si predispun la aparitia obezitaii de tip androgin

- consumul unor medicamente (antidepresivele sau medicatia glucocorticoida) sau prezenta unor afectiuni precum sindromul Cushing si hipotiroidia.

Complicatii



Impactul obezitatii asupra starii de sanatate depinde de mai multi factori individuali: sex, varsta, metabolismul grasimilor si prezenta sau absenta activitatii fizice. De exemplu, o femeie in varsta care desfasoara zilnic activitate intensa este mai putin predispusa sa dezvolte complicatii ale obezitatii decat un barbat tanar sedentar.

Dintre complicatiile obezitatii cele mai frecvente sunt urmatoarele:
- diabet zaharat de tip II (Diabet zaharat non-insulino-dependent)

- hipertensiunea arteriala

- hiperlipoproteinemiile (cresterea valorilor trigliceridelor si colesterolului sanguin)

- ateroscleroza coronariana

- accidente vasculare cerebrale

- afectiuni locomotorii (artroza)

- sindromul de apnee in somn.


Schimbarea stilului de viata



Persoana obeza trebuie sa-si evalueze dorinta de schimbare radicala a modului de viata si disponibilitatea de a pune in practica regulile unui plan riguros. Este important suportul pe care il are persoana din partea celorlalti membrii ai familiei si din partea prietenilor. Urmatorul pas este consultul la medic. Rolul acestuia este de a:

- stabili mecanismele patogenice care au dus la obezitate

- identifica consumul unor medicamente ce pot ingreuna incercarea de a reduce excesul ponderal

- identifica factorii emotionali care ar putea determina cresterea in greutate sau ar putea scadea sansele de succes in ceea ce priveste controlul greutatii. Trebuie avut in vedere ca intotdeauna exista anumite mecanisme psihologice care stau la baza unor obiceiuri alimentare nesanatoase si care trebuie demontate.

Medicul poate recomanda si alti specialisti in domeniul medical care sunt esentiali in aplicarea planului de slabire:
- nutritionistul va stabili necesarul caloric si regimul individualizat care va trebui urmat

- kinetoterapeutul sau antrenorul personal va alcatui un program de exercitii fizice. Avtivitatea fizica zilnica are rolul de a spori consumul caloriilor

- psihiatrul sau psihoterapeutul va trata tulburarile afective (anxietatea si depresia) sau alte probleme psihologice (abuzul fizic sau sexual, probleme maritale, abuzul de droguri sau alcool) care pot sta la baza unui comportament alimentar dezadaptativ

- chirurgul este util in situatia in care medicul curant considera ca obezitatea este severa, morbida si are indicatii de tratament chirurgical.


Tratamentul implica mai multe etape care trebuie parcurse, cu stabilirea, inintial a unor obiective mici, concrete, flexibile, care treptat vor duce in final la atingerea greutatii dorite. De exemplu, obiectivul de a fi mai activ si a manca sanatos este mult prea general. In schimb, se va fixa ca obiectiv urmarea unui program de exercitii fizice de 3-4 ori pe saptamana. Pentru inceput: sa se mearga pe jos timp de 15 minute de 3 ori si ulterior de 4 ori pe saptamana. Cand acesta devine o rutina se va fixa un alt tel mai complex. Pot interveni, din cand in cand, abateri de la program, dar acestea nu vor fi considerate esecuri ale planului terapeutic. Un obiectiv atins, oricat de mic, va fi considerat un succes si va constitui o baza de motivare continua.

Investigatii



In timpul controalelor medicale de rutina, se poate monotoriza starea de sanatate a unei persoane, cu ajutorul unor examene paraclinice:

- masurarea glicemiei, pentru depistarea DZ tip II

- masurarea nivelului hormonilor tiroidieni

- enzimele hepatice

- nivelul colesterolului si al trigliceridelor.
Masurarea tensiunii arteriale si anamneza din care sa iasa in evidenta medicatia luata, istoricul familial, prezenta sedentarismului, a consumului de alcool (cantitatea zilnica ingerata), istoricul cresterii in greutate cat si eforturile pe care le-a intreprins persoana supraponderala pentru a slabi. Masurarea IMC si al dimensiunilor poate ajuta la stabilirea riscului de aparitie a DZ tip II si a bolii coronariene aterosclerotice.



Tratament - Generalitati



Scaderea in greutate a unui obez incepe prin stabilirea de la inceput a unei bune colaborari intre medic si pacient. Trebuie sa se inteleaga faptul ca indiferent de forma de tratament aleasa, aceasta trebuie aplicata pe o perioada cat mai lunga de timp. Acest lucru este in general greu de acceptat de pacientii obezi, care sunt disperati sa gaseasca un tratament miracol care sa aiba rezultate cat mai rapide. Eficacitatea tratamentului de lunga durata este de fapt singura garantie a succesului.
Stabilirea unei strategii de tratament, care se aplica in functie de particularitatile fiecarui caz, va avea in prim plan fixarea unor obiective rezonabile, care se vor atinge printr-un program alimentar combinat cu exercitii fizice.
Intr-o prima etapa se va pune accentul pe imbunatatirea starii de sanatate si nu pe obtinerea unei greutati corporale ideale. Exista numeroase formule miraculoase de slabire rapida, insa provocarea consta in mentinerea acestei greutatati atinse.

Dieta reprezinta elementul de baza al tratamentului. Cura de slabire propriu-zisa (dieta si schimbarea modului de viata), trebuie sa dureze aproximativ 6 luni. Cand dieta hipocalorica, schimbarile in stilul de viata nu au dat rezultatele scontate si sanatatea este in pericol se pot prescrie medicamente antiobezitate. Medicul curant va adauga medicatia adjuvanta si chirurgia gastrica, daca obezitatea a condus la aparitia complicatiilor: boala coronariana si DZ de tip II.
Medicamentele antiobezitate actioneaza fie prin diminuarea senzatiei de foame si inducerea rapida a senzatiei de satietate, fie prin scaderea absorbtiei intestinale a grasimilor. De asemenea, chirurgia gastrica realizeaza o diminuare a capacitatii gastrice sau induce o modificare a absortiei normale a substantelor nutritive.
Medicul curant poate recomanda terapie comportamentala care vizeaza, de fapt, modificarea comportamentului alimentar prin identificarea stimulilor alimentari, autoevaluare, grupuri de sustinere, sedinte de consiliere psihologica. Scopul acestora consta in gasirea unor modalitati de a elimina cercul vicios prin care comportamentul alimentar e folosit ca mijloc de a face fata depresiei, anxietatii, singuratatii, plictiselii si de a pune in practica regulile unui stil de viata sanatos.


Tratament initial



Inainte de inceperea tratamentului persoana obeza trebuie sa-si evalueze disponibilitatea schimbarii radicale a modului de viata. Scaderea in greutate si mentinerea unei greutati optime este dificil de obtinut si e foarte greu de gasit motivatia, mai ales in situatia in care s-au obtinut o serie de esecuri repetate in incercarile anterioare. In cazul in care s-au obtinut succese in regimuri dietetice precedente, acestea vor reprezenta o baza puternica de remotivare.
Daca persoana nu e pregatita pentru schimbarile presupuse de regimul dietetic, medicul va sugera stabilirea unor deziderate mai usor de atins, precum mentinerea unei greutati constante, fara castig ponderal si fixarea unei date ulterioare de la care sa fie aplicat regimul dietetic.
In cazul in care persoana e gata sa inceapa tratamentul, medicul va stabili drept tinta initiala scaderea in greutate cu 10% cu o rata de 0.5-0.9 kg pe saptamana. Studiile arata ca scaderi mici in greutate sunt mai usor de mentinut decat o slabire brusca accentuata care duce la un castig rapid in greutate.

Educatia alimentara

Disciplina alimentara nu este o dieta, ci un mod de viata. Scaderea ponderala este o optiune lenta, de durata si de adaptare la un nou stil de viata. De aceea, hotararea de a slabi este mai mult decat o problema alimentara.
Dietoterapia este prima componenta a tratamentului pacientului obez. Elaborarea unui program nutritional se bazeaza pe faptul ca fiecare individ este unic (bagaj genetic, istorie medicala, mod general de viata) si de aceea dieta trebuie personalizata in asa fel incat sa se furnizeze alimente sanatoase, variate, echilibrate nutritional in functie de nevoile fiecarui pacient.

Dieta prin aport caloric redus si fixat. Aceasta dieta este prescrisa indiferent de varsta, greutate sau mod de viata. Dieta recomandata este de obicei slab calorica, intre 1200 - 1500 calorii pe zi la femei si 1500- 1800 calorii la barbati; este mai putin flexibila fiind eficace pentru acei pacienti care au nevoie de mai mult control. Specialistii au aratat ca nu tipul de alimente ingerate produc scaderea in greutate ci limitarea cantitatii de calorii. De exemplu, prin eliminarea carbohidratilor sau a grasimilor din alimentatie nu se va obtine o scadere in greutate mai importanta decat printr-o dieta sanatoasa, echilibrata cu un continut caloric scazut. Este important sa nu se puna accentul pe un anumit tip de regim alimentar, ci sa sa adopte o alimentaie sanatoasa. Nu se vor interzice alimentele preferate ci se va recomanda sa se consume in cantitati mici (portii mai mici).

Dieta prin aport caloric foarte redus. Acest tratament este rezervat pentru cazurile de obezitate extrema care au nevoie de o scadere a greutatii rapida si este aplicat doar sub stricta supraveghere medicala, insa, in general nu este recomandata. Pe termen lung eficienta dietei prin aport redus caloric si a celei prin aport foarte redus este aceeasi. De obicei este vorba de 800 - 1200 cal / zi. Aceasta dieta se poate aplica pe o perioada scurta de timp, de regula de 3 luni.
Cercetarile efectuate pe regimurile elimentare cu continut redus de carbohidrati, precum dieta Atkins, au evidentiat ca acestea sunt mai eficiente decat dietele cu continut caloric scazut. Regimurile de slabire cu continut redus de carbohidrati, precum Atkins, The Zone, Sugar Busters, sunt foarte la moda printre persoanele obeze. Regimul alimentar va fi intocmit numai de un nutritionist specializat, singurul in masura sa stabilieasca regulile de baza ale unei diete sanatoase.

Regulile de baza ale unei alimentatii sanatoase:
- planificarea zilnica meniului

- noul tip de regim alimentar va fi mentinut prin consumul unor porti mici (4-5 mese pe zi) fara a se sari peste o masa

- evitarea grasimilor saturate care vor fi inlocuite cu grasimi monosaturate

- se va consuma numai carne macra.

Activitate fizica

Efortul fizic terapeutic contribuie substantial la arderea caloriilor. Exercitiul fizic creste capacitatea sistemului muscular de a utiliza grasimea in scopuri energetice. Activitatea fizica moderata, zilnica, duce la mentinerea unui tonus muscular bun si a unui consum energetic sporit. Una dintre modalitatile de activitate fizica zilnica cel mai usor de pus in practica este mersul pe jos in compania prietenilor, a altor membri ai familiei, a colegilor de serviciu sau a cainelui.
Se vor monitoriza numarul de pasi intr-o zi cu ajutorul unui pedometru ce se poate cumpara de la magazinele de articole sportive. Numararea pasilor poate motiva acumularea de mai multi pasi. In special persoanele ale caror munca presupune statul indelungat la birou, vor fi motivate sa-si creasca numarul de pasi facuti zilnic. Se va incepe prin cresterea lenta de la 2000 de pasi pe zi pana la 10 000-12 000.
Expertii recomanda activitate fizica de intensitate moderata timp de 30 de minute pe zi, 5 zile pe saptamana sau mai mult. Se pot intercala pauze, iar activitatea fizica sa fie realizata in 3 etape de cate 10 minute, obtinandu-se acelasi efect. Acest program de exercitii fizice moderate nu va fi urmat de o scadere in greutate ci va scadea riscul aparitiilor complicatiilor, fiind un pas de plecare pentru exercitiile fizice de 60-90 minute pe zi care se soldeaza cu scaderea si mentinerea noii greutati corporale.

Exercitiile fizice in mod structurat se pot face in cadrul unui club de fitness. In general, este necesar consultul medicului, in special la persoanele care nu au mai practicat activitate fizica de mult timp sau la cei cu probleme cardiace. Tipul de efort si intensitatea acestuia se face de asemenea la recomandarea specialistului, in functie de prezenta sau nu a patologiei asociate. Persoanele care au probleme articulare degenerative vor alege un tip de activitate care sa nu le suprasolicite articulatiile. Aerobicul ofera cele mai bune conditii pentru arderea grasimilor. De asemenea, un bun efect il au plimbarile, joggingul, dansul, inotul, mersul pe bicicleta.
In anumite situatii, stressul, familia, mediul pot sa pot constituie distractori de la programul zilnic de exercitii fizice; in nici un caz nu se va renunta la activitatea fizica, in aceste cazuri, ci se va relua rutina zilnica stabilita.
Studiile arata ca intocmirea unui jurnal care sa contina cantitatile si caloriile din alimentele consumate in fiecare zi are un rol important in scaderea in greutate.

Stabilirea legaturii intre stres si mancatul excesiv

Persoana obeza trebuie sa se analizeze si sa inteleaga daca mancarea este mijlocul prin care incearca sa scape de stress. Iata cateva intrebari la care va trebui sa-si raspunda o persoana care a luat excesiv in greutate:
- "Tulburarea alimentatiei sau cresterea in greutate a aparut in perioadele cu un nivel crescut de stress, frustrari si de viata dezordonata?"

- "Manaci atunci cand nu ti-e foame sau cand esti satul?"

- "Manaci sau gatesti ca sa scapi de o situatie stresanta?"

- "Ti se pare ca mancarea te calmeaza?"

- "Folosesti mancarea ca pe o recompensa?"

In cazul in care se constata ca mancatul in exces este corelat cu stresul psihic, este necesara o analiza atenta a problemei si gasirea unei modalitati de a o rezolva. Pentru a schimba comportamentul alimentar neadecvat:
- se va inlocui activitatea legata de alimentatie cu o scurta plimbare in holul sau in jurul blocului

- se va telefona unui prieten

- in conditiile de foame reala se va lua un pranz sau gustarea care sa contina alimente sanatoase

- in timpul mesei persoana se va concentra asupra mancarii si o va savura.

Eliminarea tentatiei de a manca excesiv si concentrarea asupra mancatului

-in cazul in care alimentele bogate in grasimi si zahar sunt la indemana ele vor reprezenta o tentatie si o invitatie la a manca mai mult decat este nevoie. Se vor limita proviziile de gustari nesanatoase (dulciuri sau sucuri dulci)

- nu se va manca niciodata in fata televizorului, a computerului, la birou sau in masina in timpul condusului, ci asezat la masa, cu atentia concentrata asupra actului mancarii

- in timpul gatitului nu se va gusta din mancare; se poate apela la mestecatul gumei pentru a fi eliminata aceasta tentatie de a gusta in timpul gatitului

- se va alcatui cu atentie meniul, care va fi compus din alimente sanatoase si nu se va manca orice se gaseste prin casa. Seara se va planui cu grija meniul zilei urmatoare

- gustarile se vor manca pe farfurie si nu din pachetel. De asemenea, se vor alcatui atent gustarile

- se va manca incet, intr-un mediu relaxant si intr-o companie placuta pentru a fi receptata ca o experienta placuta; se va evita mancatul pe fuga

- nu se va sari peste mese si se va manca la ore fixe care coincid cu senzatia de foame.

Respectarea planului alimentar

Se pot accepta mici abateri de la planul stabilit. Iata, insa, cateva sugestii pentru a mentine un comportament alimentar sanatos:
- anticiparea situatiilor care pot schimba planul de alimentatie sanatoasa si imaginarea unor solutii pentru acestea. De exemplu, vizita la un prieten pentru a vedea un film. Se va aduce la pachet o gustarea cu mancare sanatoasa, fructe sau legume proaspete sau biscuiti cu continut scazut de grasime

- pregatirea pentru ocazii sau situatii speciale. Unele evenimente sociale: vacante, petreceri, calatorii reprezinta ocazii in care exista tentatia de a se manaca mai mult decat este nevoie. Inainte de acestea se va manca un iaurt sau un fruct.


Tratament de intretinere



Dupa 6 luni de tratament se va merge la control medical pentru a se evalua progresul obtinut. Organismul se va adapta la cantitati mai mici de calorii si se poate observa o oprire a procesului de scadere in greutate. Aceasta stagnare poate scadea motivatia persoanei supraponderale. In aceasta situatie, medicul va recomanda intensificarea activitatii fizice si va face o programare la nutritionist pentru ajustarea planului alimentar. Obiectivul tratamentul se va muta de la scaderea in greutate la mentinerea acesteia. Continuarea programului de exercitii este esential pentru mentinerea noii greutati.
Nu este motiv de descurajare situatia in care kilogramele pierdute sunt rapid puse la loc, sunt necesare mai multe cure repetate pentru a mentine greutatea atinsa. Se va cere sfatul medicului pentru a se relua regimul de slabire. De asemenea, pot fi utile programele de grup pentru slabit.
Daca nu se poate mentine greutatea sau daca nu se poate slabi cu 0.5 kg pe saptamana, medicul curant poate introduce medicatia antiobezitate (Sibutramina, Orlistat, Fentermin) alaturi de dieta si strategiile de modificare ale stilului de viata.


Tratament in cazul agravarii bolii



In cazul unui esec al dietei si programului de exercitii fizice, in conditiile in care pierderea in greutate nu poate fi mentinuta prin regimuri repetate sau in prezenta unor comorbiditati medicul curant poate prescrie medicatie antiobezitate. Tratament chirurgical se adreseaza numai cazurilor de obezitate severa sau morbida, ale carei complicatii diminueaza speranta de viata.


Beneficiile scaderii in greutate



Studiile au aratat ca scaderea in greutate are efecte pozitive asupra starii de sanatate:

- imbunatateste supravietuirea in cazul complicatiilor obezitatii, in special a DZ de tip II

- o slabire de numai 2- 4.4 kg are efecte semnificative de scadere a hipertensiunii arteriale

- pacientii cu astm bronsic care in decurs de un an si-au diminuat greutatea cu 14.2 kg si-au imbunatatit functia pulmonara, iar numarul exacerbarilor (episoadele severe de astm) si necesarul de glucocorticizi orali s-au diminuat semnificativ

- persoanele care prezinta DZ de tip II au valori mai mici ale glicemiei, iar dozele de antidiabetice orale necesare scaderii glicemiei sunt mai mici

- scaderea sustinuta in greutate previne aparitia DZ de tip II

- pacientii cu sindrom de apnee in somn care au scazut in greutate cu 10% si-au imbunatatit somnul si nu au mai prezentat somnolenta diurna.
Regimurile comerciale de scadere in greutateSus
Regimurile comerciale de scadere in greutateSus



Programe pentru slabit in grup pot fi utile in efortul de reducere a greutatii:

- regimul "Weight Watchers" - acest program se bazeaza pe o dieta saraca in calorii (fara restrictii de alimente), sport si o atitudine pozitiva. Programul presupune si o terapie in grup extrem de utila in mentinerea siluetei dobandite. Programul Weight Watchers a fost dezvoltat de psihologi, fiziologi si nutritionisti

- programul "Lifesteps"

- grupurile de suport "Overeaters Anonymous", asemanatoare Alcolicilor Anonimi. Este foarte util in cazul persoanelor care nu isi pot controla poftele alimentare.
Insa eficienta si calitatea programelor comerciale variaza foarte mult: daca sunt aplicate in clinicile reputate asociate spitalelor pot fi foarte eficiente dar daca se folosesc scheme bazate pe produse miraculoase de slabire rapida acestea pot fi chiar extrem de daunatoare sanatatii. Inainte de a se urma un regim comercial de slabire se va cere sfatul specialistului. Nu se va da crezare oricarui spot publicitar in care celebritati recomanda un anumit produs miraculos de slabire sau sunt utilizate imagini cu persoana “inainte si dupa” tratamentul minune.

Tratament medicamentos



Tratamentul medicamentos are un rol adjuvant, se va folosi alaturi de dieta si exercitii fizice. Majoritatea medicamentelor antiobezitate actioneaza prin diminuarea senzatiei de foame si inducerea rapida a senzatiei de satietate.
Indicatiile tratamentului medicamentos:

- IMC mai mare de 30

- IMC mai mare de 27 cu comorbiditati asociate (hipertensiune arteriala, hipercolesterolemie, boala coronariana, DZ de tip II si apnee de somn).

Optiuni medicamentoase

- Sibutramina actioneaza asupra creierului reducand apetitul (senzatia de foame si dorinta de a ingera alimente) si induce rapid senzatia de satietate

- Orlistat este un medicament care nu reduce apetitul ci este un inhibitor potent, specific si cu durata lunga de actiune a lipazelor gastrointestinale. Enzimele inactivate nu pot hidroliza grasimile alimentare, fiind astfel posibil ca aproximativ 30% din grasimile consumate la o masa sa treaca prin intestin nedigerate

- Fentermin produce o scadere a apetitului si se recomanda sa fie folosit pentru o scurta perioada de timp.

De retinut!

Fentermin nu mai este utilizat in Europa pentru tratamentul obezitatii, datorita posibilei asocieri cu efecte adverse severe cardio-respiratorii. Tratamentul medicamentos nedublat de terapie dietetica sau de exercitii fizice este lipsit de eficacitate.
Eficienta terapeutica variaza de la un pacient la altul; la unele persoane poate sa nu dea rezultate. Daca dupa 4 saptamani, nu s-a constatat o scadere in greutate, este posibil ca medicamentul sa nu aiba efect asupra acelei persoane. Studiile evidentiaza ca la oprirea tratamentului medicamentos, o parte din pacienti revin la greutatea initiala.
Medicatia aflata in uz nu prezinta riscuri majore precum produsele medicamentoase scoase de pe piata, insa, specialistii nu cunosc eficienta sau efectele secundare pe termen lung (dupa 2 ani de tratament). Nu se recomanda folosirea acelor produse care nu sunt aprobate spre comercializare pe scara larga.


Tratament chirurgical



Tratament chirurgical al obezitatii este indicat atunci cand:

- IMC depaseste 40

- IMC este mai mare de 35 cu comorbiditati asociate (obezitatea este asociata cu o complicatie metabolica, precum dibetul zaharat sau afectiuni osteo-articulare).
Obiectivele tratamentului chirurgical sunt, in primul rand, de reducere a greutatii corporale, si asftel, de rezolvare a altor probleme de sanatate: DZ de tip II sau hipertensiune arteriala. Trebuie retinut faptul ca dupa tratamentul chirurgical persoana obeza sau supraponderala nu va reveni automat la o greutate normala, ci va trebui sa manance alimente in cantitati foarte mici; prin intervenia chirurgicala se reduc dimensiunle stomacului.
De asemenea, sunt necesare adausuri de nutrienti si suplimente vitaminice. Vor fi evitate bauturile cu continut caloric crescut deoarece acestea acopera necesarul caloric fara sa aduca un aport de nutrienti.

Exista 2 tipuri de inteventii chirurgicale pentru tatamentul obezitatii morbide:
- proceduri restrictive: prin care se realizeaza o diminuare a capacitatii gastrice, limitand astfel ingestia de alimente solide si inducand o senzatie de satietate mult mai rapida (badaj gastric prin inel de silicon ajustabil si gastroplastia verticala calibrata cu ajutorul unui stapler liniar)

- proceduri malabsorbtive (by-pass-ul gastric a Roux cu ansa in "Y" si diversia biliopancreatica cu sau fara switch duodenal).
Alte tehnici chirurgicale (by-pass-ul jejuno-ileal, fixarea maxilo- mandibulara "jaw wiring", liposuctie) au fost folosite in incercarea de a trata obezitatea morbida, insa rezultatele pe termen lung au fost nesatisfacatoare. Ele nu sunt recomandate de specialisti datorita ratei de succes scazute si a numeroaselor efecte secundare.

Tehnici chirurgicale

- in cazul banding-ului gastric (BG) se monteaza laparoscopic inel de silicon ajustabil ce realizeaza un rezervor proximal mic gastric. Marele avantaj al BG este simplicitatea in executie si reversibilitatea tehnicii. Tehnica BG nu este foarte eficienta daca pacientul compenseaza printr-o alimentatie lichida sau semisolida bogata in calorii

- gastroplastia verticala calibrata (GVC) consta in realizarea unui rezervor vertical de-a lungul micii curburi cu ajutorul unui stapler liniar

-by-pass-ul gastric cu ansa in "Y", care este considerat astazi operatia "gold standard" pentru obezitatea morbida. Tehnica operatorie consta in construirea unui rezervor gastric mic care este anastomozat la o ansa jejunala montata in "Y".

- diversia biliopancreatica (DBP) induce o modificare a absorbtiei normale a substantelor nutritive prin micsorarea stomacului si suntarea intestinului cu diminuarea consecutive a absortiei.


PrecautiiSus



Dupa realizarea interventiei chirurgicale cantitatile de lichide si alimente solide ingerate sunt mici. In primele doua saptamani este permisa doar o dieta lichida, dupa care se va trece la alimente solide sub forma de pireu. De asemenea, va fi evitat comsumul anumitor alimente: bauturile cu continut caloric crescut (bauturile dulci) si laptele. Este absolut necesara o modificare, o adaptare a comportamentului alimentar. Vor fi invatate noi "tehnici de a manca": alimentele vor fi mestecate bine si inghitite incet, in caz contrar vor aparea vomismente sau dureri abdominale.
Principalele consecinte negative ale procedurilor malabsorbtive sunt legate de malabsorbtia calciului, fierului (cu aparitia demineralizarii osoase si anemiei). De asemenea, se constata aparitia diareei. Aceste neajunsuri pot fi combatute prin administrarea de suplimente minerale (calciu si fier) si de medicamente antidiareice.

In urma interventiei chirurgicale unii pacienti manifesta un complex de simptome vasomotorii (sindrom de dumping) aparute dupa mesele care contin alimente sau lichide dulci (bomboane, sucuri, inghetata, bauturi racoritoare, anumite condimente). Sindromul de dumping se produce datorita evacuarii rapide a continutului gastric in intestinul subtire. Simptomele sindromului de dumping cuprind palpitatii, tahicardie, ameteli, diaforeza (transpiratii abundente) si uneori, diaree severa. Alimentele cu continut natural de zaharoza (fructele, laptele de vaca sau legumele) nu produc sindrom de dumping.
Nu este permis consumul de lichide cu 30 de minute inainte de masa, in timpul mesei si 30 de minute dupa aceea.

De retinut!


Toate tipurile de interventii chirurgicale prezinta riscuri. Inainte de a se alege o anumita procedura terapeutica medicul specialist va analiza atent toate riscurile si beneficiile interventiei respective si o va alege pe cea care se potriveste cel mai bine pacientului. Dupa tratamentul chirurgical, pacientul obez va incepe sa scada in greutate, aceasta slabire va continua pe o perioada de 2 ani. Cele mai frecvente complicatii ale interventiilor chirurgicale sunt infectiile plagii operatorii, scurgerea continutului gastric sau intestinal in cavitatea peritioneala (cu aparitia peritonitei) si trombembolismul pulmonar. O treime din pacienti operati gastric vor dezvolta anemie si osteoporoza.

12. Al doisprezecelea articol: Igiena personala

Multe persoane au o intelegere cat se poate de personala a ceea ce inseamna "igiena" in general si "igiena intima" in special.

Termenul de "higiena" vine de la Hygeia, fiica lui Asclepius (zeul medicinei), zeita sanatatii si curateniei in Grecia antica. "Igiena" este stiinta care se ocupa cu promovarea si mentinerea sanatatii individului si comunitatii.

Cu toate ca in general termenul "igiena" este inteles ca simpla "spalare" sau, ceva mai complex, "prevenirea imbolnavirii prin spalare", "igiena" reprezinta de fapt o serie intreaga de conditii si practici care au ca scop sa mentina sanatatea si viata sanatoasa. Este adevarat ca majoritatea acestor reguli se refera la simpla spalare, dar "igiena" nu inseamna numai aceasta practica. Ceea ce urmeaza este putin cam "arid" dar crede-ma, merita sa le citesti, pentru a-ti face (cat de cat) o idee despre complexitatea acestei notiuni. "Igiena" are multe aspecte care incep cu igiena personala (deprinderi de viata sanatoasa, curatenia corpului si a hainelor, alimentatie sanatoasa, un regim echilibrat de odihna si miscare), continua cu igiena gospodariei (pregatirea in conditii igienice a alimentelor, curatenia, iluminarea si aerisirea casei), terminand cu igiena muncii (masuri care au ca scop eliminarea riscurilor aparitiei bolilor profesionale si a accidentelor), sanatate publica (supravegherea alimentarii cu apa si alimente, prevenirea raspandirii bolilor infectioase, eliminarea gunoaielor menajere si a apelor reziduale, controloul poluarii aerului si a apei) si igiena mentala - recunoasterea factorilor psicologici si emotionali care contribuie la o viata sanatoasa.

Si acum, cateva practici de igiena personala, mare parte din ceea ce ne spunea mama (cine nu isi mai aduce aminte de binecunoscutele "nu iti mai baga degetele in nas" sau "de cate ori ti-am spus sa te speli pe maini inainte sa te asezi la masa" ?) :
• spalarea frecventa a corpului, a mainilor in special, iar dupa folosirea toaletei - obligatoriu, intotdeuna
• spalarea dintilor (igiena orala) macar de doua ori pe zi daca nu dupa fiecare data cand mananci
• folosirea lenjeriei curate si schimbarea ei (cat mai) frecventa
• pastrarea curateniei hainelor
• evitarea contactului cu fluide ale corpului (fecale, urina, voma)
• evitarea mancatului cu mainile murdare
• acoperirea gurii cu o batista in momentul tusei sau stranutului (nu cu mana ... gandeste-te cum ar fi sa stanute cineva in mana si apoi sa ti-o intinda pentru a-ti strange mana in semn de salut ...)
• evitarea bagatului degetelor in nas
• evitarea atingerii fetei cu mainile murdare
• evitarea lingerii degetelor pentru numararea banilor sau rasfoire
• evitarea "rontzairii" unghiilor
• pastrarea curateniei zonei de locuit

Cam la cate ai "picat" ? ...

Igiena intima - generalitati

"Igiena intima" se refera in general la igiena zonei genitale : organul genital (vulva sau penis), zona perineala (zona dintre organul genital si anus) si anus.

Si apropo de zona genitala si curatenie, poate ca unii dintre voi ati auzit ca aceasta zona este "murdara". Zona genitala nu este murdara decat in masura in care o lasi sa fie murdara si nu este "murdara" decat in masura in care nu intelegi normalitatea organelor genitale si sexualitatea. Organele genitale nu sunt decat o alta parte o corpului tau ! Nu trebuie sa te feresti sa "umbli" pe acolo, trebuie sa iti cunoasti corpul, organele sexuale si modul in care poti sa le mentineti intr-o "forma sportiva" perfecta Smile Este cat se poate de normal sa te informezi in legatura cu organele tale sexuale, cu functiile lor si modul de functionare, cu starea lor de sanatate. Toate aceste te vor face sa te simti bine cu "dotarea" ta, vor indeparta orice fel de idee de "anormalitate" si, mai important decat orice altceva, te vor ajuta sa fii intotdeuna sanatos, atat la trup cat si la minte !

Zona genitala nu miroase urat decat in cazul in care o lasi "de izbeliste" fara sa te speli sau exista o infectie genitala. Nu iti crea o obsesie din a "freca zdravan" zona genitala pana cand "dispare mirosul" sau din a-l "ingropa" in parfumuri. Zona genitala spalata are un miros caracteristic, placut, excitant.

Problemele constau in faptul ca in decurs de cateva zile, transpiratia, secretiile naturale si urmele de urina se pot acumula in, sau in jurul organelor genitale. Datorita faptului ca organele genitale sunt calde si umede, aceste acumulari hranesc bacteriile locale care pot determina infectii ale tractului urinar.



Igiena intima genitala la femeie

Pentru femei, igiena zonei genitale pune ceva probleme.

Spalarea se rezuma, de cele mai multe ori, numai la curatenia vulvei si a zonei genitale exterioare - zona perineala si anusul. La vulva este important ca zonele din jurul labiilor (acele "cute" de piele care inconjoara intrarea vaginul si uretra) si zona clitorisului sa fie mentinute curate. Ca si in cazul penisului, intre labii si sub "capisonul" clitorisului se pot aduna secretii care in timp sa provoace iritatii sau infectii.

In mod normal, spalaturile vaginale nu sunt necesare, vaginul are o activitate de auto-curatare iar mediul vaginal este acid in asa fel incat nu permite dezvoltarea bacteriilor "rele". Spalaturi vaginale se recomanda numai in cazuri speciale si numai medicul (care le si recomanda) este in masura sa stie daca aceste spalaturi au un potential benefic in cazul respectiv. In rest nu se recomanda spalaturi intravaginale fiindca exista riscul aparitiei unor dereglari in flora vaginala ceea ce poate declansa o infectie prin faptul ca mediul nu mai controleaza dezvoltarea bacteriilor. Daca totusi femeia tine "mortzish" sa isi faca spalaturi vaginale trebuie sa foloseasca NUMAI apa, fara sapunuri, fara geluri, fara detergenti. Este important sa se inteleaga ca sapunul, gelul de dus sau alte substante introduse in vagin schimba echilibrul bacterian prezent in mod normal in vagin si pot creste sansele aparitiei infectiilor. Prietenul meu are o remarca : "Mucoasa vaginala este precum mucoasa bucala - si nu facem gargara cu ARIEL, nici cu DERO, chiar daca scoate 100 de pete.".

In cazul in care este vorba despre spalaturi intravaginale dupa contactul sexual, din nou, nu este cazul - daca ai folosit prezervativul nu ai nici un fel de motiv sa speli vaginul, daca nu ai folosit prezervativul cu atat mai putin fiindca jetul de apa sau degetul folosit la spalare poate impinge spre interior sperma, in loc sa o scoata si de aici cresterea probabilitatii aparitiei unei sarcini pe care ai fi vrut sa o eviti prin spalare.

Sangerarea menstrual nu mai trebuie sa fie un "subiect interzis". Invata-ti caracteristicile sangerarii menstruale pentru a putea folosi cea mai buna metoda de protectie pentru aceasta perioada, pentru a putea detecta orice fel de situatie anormala.

Igiena intima in perioada sangerarii menstruale inseamna folosirea unor absorbate care sa se potriveasca cu fluxul sanguin caracteristic dar si schimbarea la timp a acestor absorbante. Exista absorbante externe si absorbante interne (intravaginale). Capacitatea de absorbtie este specificata printr-un numar de picaturi desenate pe ambalaj, incepand de la flux redus (o picatura) pana la la flux abundent (cinci picaturi). In cazul absorbantelor interne se recomanda folosirea unui absorbant cu capacitatea minima de absorbtie pentru caracteristica fluxului sanguin. Adica, daca ai un flux de "doua picaturi" nu folosesti absorbant de "trei picaturi " in ideea ca "absoarbe mai bine".

Este bine sa alternezi folosirea tampoanelor intravaginale cu perioade de folosire a tampoanelor externe, mai ales ca perioada zi - noapte : ziua absorbant intern, noaptea absorbant extern, dar si ca altenanta a ciclurilor menstruale : o perioada cu absorbante interne si externe, o perioada numai cu absorbate externe. Ideea este ca organismul incearca sa "scoata", nu sa "pastreze" in interiorul vaginului sangele menstrual.

Oricum, fiecare femeie are nevoi personale asa ca nu exista comportament "general valabil" in ceea ce priveste folosirea unor produse pentru perioada sangerarii menstruale mai ales ca uneori comportamentul in aceasta perioada este influentat de cultura si obiceiuri dar si de aspecte financiare. Important este sa se mentina o stare de curatenie si sa se foloseasca absorbante curate.




Igiena intima genitala la barbat

Pentru barbati, spalarea zonei genitale nu pune atat de multe probleme ca la femeie si se rezuma la spalarea cu apa (calda) si sapun. Diferenta "manevrelor" este data de starea penisului - circumcis sau necircumcis. Barbatii cu penisul necircumcis trebuie sa tina seama de faptul ca sub perput (pielea care acopera capul penisului) este locul unde se aduna "smegma" - o substanta de formata in principal din sebum (substanta uleioasa secretata de piele) si celule moarte ale pielii, de culoare alba. Smegma trebuie spalata pentru a evita posibile infectii in cazul in care aceasta se acumuleaza timp indelungat. Se decaloteaza penisul (se da pielea inapoi) si se spala glandul (capul penisului), corona (zona cea mai proeminenta a capului penisului) si portiunea de preput care in mod normal este "ascunsa".

Urmeaza scrotul - "punga" de piele in care sunt testiculele (este un moment bun pentru a palpa testiculele), zona perineala si apoi zona anusului. Sapunul trebuie sa fie neutru din punct de vedere al aciditatii. Fara sapunuri de rufe, fara spray-uri parfumante.

O idee buna este ca in momentul urinarii sa decalotezi penisul - in acest fel se evita ca picaturi de urina sa ramana sub preput. Daca tamponezi apoi deschiderea uretrei (pe unde se elimina urina) cu o batista de unica folosinta sau o bucatica de hartie igienica este de-a dreptul perfect.

Si acum atentie : nu forta decalotarea. Daca decalotarea este dificila ia legatura cu medicul de familie - poate este nevoie de o rezolvare de specialitate; exista riscul unei parafimoze adica pielea se aduna sub corona (zona cea mai proeminenta a capului penisului) si nu mai poate fi adusa inapoi, "stanguland" glandul (capul penisului). Adica risti sa ramai cu ea "asa" si nu e comod sa fugi catre medic cu ea "asa". Si chiar mai rau, "gatuirea" glandului produce un edem al glandului penisului.

Sase motive pentru care este bine sa bei alcool

Sarbatorile sunt perioada in care mancam si bem ceva mai mult decat de obicei. Este o cale garantata de a fi mai vesel si a te simti bine, de a te departa de toate grijile si problemele de fiecare zi.
Daca iti faci griji legate de alcoolul consumat, afla ca unele studii au stabilit ca este de preferat sa bei alcool in cantitati moderate decat sa nu bei deloc.
Iata sase motive pentru care este bine sa bei alcool, insa intotdeauna cu moderatie:

-alcoolul te ajuta sa-ti pastrezi greutatea sub control. Un studiu care a durat 13 ani a probat faptul ca femeile care beau un pahar de vin rosu pe zi au un risc cu 30% mai mic de a depasi greutatea ideala, comparativ cu femeile care nu consuma deloc alcool. Explicatia sta in faptul ca un consum moderat de alcool, si mai ales de vin, stimuleaza procesele metabolice si intensifica arderile.
-alcoolul te face mai inteligent si mai placut. Oamenii de stiinta de la Universitatea din Illinois au descoperit ca persoanele care beau doua halbe de bere in timpul unei serii de jocuri si teste de inteligenta rezolva problemele mai repede si mai bine decat cei care nu recurg la acest stimulent.
In plus, o cantitate moderata de alcool anuleaza inhibitiile, jena si te face un pic mai indraznet. Si nu-i nimic rau in asta, ba chiar din contra!
-berea previne pneumonia. Potrivit unui studiu facut de japonezii de la Sapporo Medical University, hameiul din bere contine o substanta care stimuleaza protectia naturala a organismului impotriva unor tipuri de virusuri care provoaca pneumonia, scrie Shine.
-alcoolul face bine pielii. Cercetatorii spanioli au probat ca un compus din vinul rosu, numit flavanina, protejeaza pielea de efectele nocive ale soarelui.
-vinul rosu mentine sanatatea oaselor. Cercetatorii de la Universitatea Northwestern au descoperit ca un pahar de vin rosu pe zi determina cresterea productiei de estrogen si a altor hormoni care sunt esentiali pentru sanatatea oaselor.
Intr-un alt studiu, care a avut ca obiect berea de aceasta data, realizat la Universitatea din California, se arata ca siliciul din bautura ajuta la cresterea rezistentei osoase.
-alcoolul prelungeste viata, dar numai daca este consumat in cantitati mici, in fiecare zi. Un studiu realizat la Harvard Medical School a dovedit ca bautorii de vin au o rata de mortalitate mai mica decat cei care consuma bere sau bauturi tari, dar si comparativ cu cei care nu pun gura pe alcool.

Calitatile terapeutice ale vinului rosu

Se vorbeste foarte mult, in aceasta perioada, despre calitatile terapeutice ale vinului rosu, despre adevaratele minuni pe care le poate face aceasta licoare pentru sanatate atunci cand este folosita cu masura, ca medicament.
De fapt, nimic nou. Stiinta moderna, cercetarile de ultima ora nu vin decat sa confirme ceea ce medicina populara a constatat cu multa vreme in urma.
La tara, mamele dadeau intotdeauna cate un paharut de vin copiilor slabi, anemici, fara pofta de mancare. Tot la tara, in caz de raceala, pe timpul cat inca nu existau medicamente, oamenii se tratau cu vin rosu, fiert.
Vinul rosu, bogat in zaharuri, acizi organici, glicerol, compusi fenolici, aminoacizi, vitamine - A, B1, B2, PP si saruri minerale, asigura un deosebit aport nutritiv si mineralizant pentru organismul uman. De aceea, vinul a fost recomandat, chiar si de medici, pentru proprietatile sale antianemice, fortifiante, revigorante si energizante.
Cercetarile care au avut ca tema de studiu beneficiile vinului rosu pentru sanatatea omului au aratat ca acesta este o sursa deosebit de bogata de antioxidanti, flavonoide si compusi fenolici.
Resveratrolul, un ingredient miraculos care se gaseste in pielita si samburii strugurilor rosii si implicit a vinului rosu, poate prelungi viata, are puteri anti-imbatranire si capacitatea de a lupta cu cancerul, bolile de inima si obezitatea.
Resveratrolul nu este altceva decat un colorant polifenolic, considerat cel mai puternic antioxidant cunoscut pana acum, de patru-cinci ori mai puternic decat betacarotenul, de 50 de ori mai puternic decat vitamina E si de 20 de ori mai puternic decat vitamina C.
Consumat cu masura, ca medicament, vinul rosu scade riscul atacurilor de cord in cazul persoanelor in varsta cu aproximativ 30-50%. De asemenea, poate preveni formarea cheagurilor de sange si reduce deteriorarea vaselor, cauzata de depunerile de grasime. Persoanele care se constipa des trebuie sa stie ca vinul rosu are calitati laxative de exceptie.
Studiile au consemnat ca persoanele care consuma regulat si moderat vin rosu prezinta un risc mai mic in dezvoltarea afectiunilor cardiovasculare. Consumul moderat de vin rosu reduce, de asemenea, inflamarea vaselor sanguine la fumatorii cronici.
Asa cum medicamentele devin periculoase, toxice atunci cand sunt consumate in exces, la fel se intampla si cu vinul. Ca medicament, nu se consuma mai mult de 200 ml pe zi, baut in doua etape, dupa masa de pranz si cea de seara.
Chiar daca nu e antibiotic, vinul, ca medicament, se bea, in fiecare zi, cam la aceleasi ore pentru a-i da posibilitatea si timpi egali de a-si face treaba in organism.
In perioada in care vinul rosu e consumat strict pentru calitatile sale terapeutice, singurele bauturi ingaduite sunt apa si ceaiul.
Abuzul de vin dauneaza, ca orice exces si in acest caz nu se mai poate vorbi de vinul rosu ca medicament. Moderat, in cantitate rezonabila, chiar si hipertensivii pot bea cate un pahar de vin rosu pe zi.

Cum iti ajuta sanatatea vinul rosu

Vinul rosu, pe langa savoarea sa intensa, ajuta si sanatatea, asa ca un pahar de licoare rosie pe seara este binevenit.
Iata cum te face acesta mai sanatos, potrivit Health Today:

1.Scade colesterolul

Vinul rosu scade colesterolul, conform cercetatorilor de la Universidad Complutense de Madrid, din Spania. Participantii sanatosi la un studiu au observat o scadere a colesterolului de 9 procente, iar cei care il aveau crescut au beneficiat de o scadere de 12 procente. In plus, se evita formarea placilor arteriale si cresterea presiunii sanguine.

2.Protejeaza inima

Polifenolii, antioxidantii din vin, ajuta la flexibilitatea vaselor de sange si reducerea riscului de formare a cheagurilor de sange, dupa cum spune John Folts, profesor de cardiologie de la Universitatea Wisconsin-Madison.

3.Controleaza nivelul de zahar din sange

Datorita resveratrolului, un compus din struguri, este tinut sub control nivelul zaharului din sange. Studiile arata ca 250 mg de resvestrarol pe zi, timp de 3 luni, ajuta la scaderea zaharului din sange mai mult decat ar face-o pastilele.

4.Imbunatateste capacitatile cerebrale

Resveratrorul ajuta la mentinerea unei memorii ascutite si previne formarea beta-amiloidei, in stransa legatura cu aparitia placii asociate cu boala Alzheimer.

5.Previne racelile

Daca vrei sa previi raceala, antioxidantii te ajuta in acest sens. Un studiu american din 2010, publicat in Jurnalul American de Epidemiologie, efectuat pe 4.000 de persoane, arata a cele care consumau mai mult de 14 pahare de vin pe saptamana timp de un an erau cu 40% mai putin predispuse la racelile comune. Asta se intampla datorita antioxidantilor care lupta cu infectiile si radicalii liberi.

6.Opreste evolutia cancerului

Potrivit cercetatorilor de la Universitatea din Virginia, resveratorul dintr-un pahar de vin consumat de 3-4 ori pe saptamana este de ajuns pentru a ucide orice celula de cancer pe cale de a se naste, impiedicand hranirea acesteia.

7.Te ajuta sa slabesti

Tot resveratrolul este eroul si de aceasta data. Piceatanolul, care se formeaza in organism in prezenta acestuia, inhiba receptorii insulinei si previne formarea si cresterea celulelor grase.

Vinul rosu, tratament pentru cancer?

Ai zice ca oamenii de stiinta si-au propus sa ne demonstreze ca vinul e noul panaceu. Din ce in ce mai multe studii scot in evidenta efectele sale benefice, cu conditia ca acesta sa nu fie consumat in exces. Cel mai recent a scos la iveala faptul ca vinul rosu poate vindeca de cancer mamar.
Asta, bineinteles, daca nu se depaseste un pahar de bautura pe zi, conform Medical Daily. Studiul in urma caruia s-a ajuns la ceasta concluzie a fost realizat la prestigioasa Universitate Cambridge, fiind si cel mai de anvergura dintre cele care au pus sub lupa vinul, efectuandu-se pe un esantion de 13.525 de femei diagnosticate cu cancer la san.
Cercetatorii au concluzionat ca femeile care consumasera 3,5 pahare de vin pe saptamana aveau cu 10% mai multe sanse de a supravietui cancerului mamar decat cele care se abtineau de la aceasta bautura. Cele care consumau 7 pahare pe saptamana isi cresteau sansele cu inca 10%.
Rezultatele sunt surprinzatoare, mai ales daca luam in calcul faptul ca studii anterioare au aratat ca alcoolul mareste riscul instalarii acestei boli.

Cum protejeaza vinul rosu inima si prelungeste viata?

Beneficiile vinului rosu asupra organismului uman au fost verificate de catre oamenii de stiinta. Dintre cele mai importante mentionam protejarea inimii, prevenirea cancerului si prelungirea vietii.
Consumul moderat de vin rosu reprezinta un obicei care aduce multe avantaje sanatatii oamenilor, potrivit Yahoo Health.
Va prezentam mai jos cateva dintre beneficiile vinului rosu, consumat cu moderatie.

Scaderea colesterolului

Fibrele care se gasesc in strugurii rosii din care este facut vinul are un efect semnificativ asupra nivelului colesterolului, conform unui studiu efectuat de Universitatea Complutense din Madrid, Spania.
Participantii la acest studiu care au consumat acelasi fel de struguri din care s-a facut vinul au avut nivelul "colesterolului rau" (LDL) cu 9% mai scazut. "Excesul acestui tip de colesterol produce ingrosarea arterelor , cresterea tensiunii si in cele din urma poate duce la atacuri de cord", a spus Arthur Agatson, profesor in medicina de la Universitatea din Miami.

Protejarea inimii

Odata cu scaderea colesterolului rau, polifenolii, antioxidantii din vinul rosu, pot ajuta la mentinerea vaselor de sange flexibile si la reducerea riscului de coagulare", a precizat dr. John Folts de la Universitatea din Wisconsin.
"Antioxidantii din vinul rosu sunt la fel de eficienti ca aspirina", a spus Folts.

Controlarea zaharului din sange

Strugurii rosii sunt o sursa bogata de resveratrol care se gaseste in vinul rosu si care poate ajuta la reglarea zaharului din sange, in special la diabetici. Cercetatorii considera ca resveratrolul favorizeaza scaderea semnificatica a colesterolului total si a tensiunii arteriale.
De asemenea, acesta stimuleaza secretia de insulina sau activeaza o proteina care regleaza glicemia.

Protejeaza impotriva racelii

Antioxidantii din vinul rosu pastreaza sanatatea. Acestia lupta lupta impotriva infectiilor si protejeaza celulele asupra efectelor radicalilor liberi, care pot produce cancer si alte boli.
Ei pot reduce nivelul de hormoni sexuali la femei, protejand impotriva cancerului la san, conform unui studiu al Centrului Medical Cedars-Sinai din Los Angeles.

Opreste cancerul

Potrivit cercetatorilor de la Universitatea Virginia, resveratrolul dintr-un pahar de vin, consumat de trei-patru ori pe saptamana, poate fi suficient pentru distrugerea celulelor canceroase in formare.

Previne obezitatea

Resveratrolul previne dezvoltarea celulelor de grasime. Cercetatorii sustin ca se blocheaza ajungerea la maturitate a unor astfel de celule.

Cum prelungeste viata vinul rosu?

Un ingredient miraculos ce se gaseste in vinul rosu poate prelungi viata omului, conform celor mai recente descoperiri ale cercetatorilor americani. Vinul rosu are proprietati anti-imbatranire si poate lupta cu cancerul si bolile de inima.
Oamenii de stiinta sustin ca au descoperit secretul prin care un ingredient continut in vinul rosu ar putea fi cheia unei vieti indelungate, potrivit Daily Mail. Resveratrol este "ingredientul miraculos", despre el crezandu-se ca are puteri anti-imbatranire si capacitatea de a lupta cu cancerul, bolile de inima si obezitatea, potrivit cercetatorilor.
Substanta stimuleaza furnizarea de energie organismului, in prezenta unei gene, numita SIRT1, care reprezinta cheia longevitatii.
Acum, oamenii de stiinta din Statele Unite sustin ca sunt foarte aproape de a realiza un medicament care ar oferi beneficiile echivalente a 8.000 de sticle de vin rosu.
"Rezultatele au fost surprinzatoare. Noile cercetari deschid calea producerii resveratrolului pentru uzul uman, care sa fie continut de medicamente deja testate. Primul dintre acestea ar putea fi disponibil in trei ani", a spus profesorul David Sinclair, coordonatorul cercetarilor de la Harvard Medical School din Boston.

Cinci feluri in care vinul iti face bine

Nenumarate studii au aratat ca a bea un pahar sau doua de vin rosu pe zi este benefic sanatatii. Dar in ce fel te ajuta licoarea rubinie, in afara de relaxarea si starea de bine pe care ti-o ofera?
In mod traditional, vinul este consumat mai frecvent in Europa decat in oricare alta parte a lumii. In Georgia si Iran, vinul se consuma din 6.000 i.Hr. In Europa, bautura se consuma in 4.500 i.Hr., dupa cum arata descoperirile arheologice din Grecia. In India, viile au fost introduse de persani in jurul anului 5.000 i.Hr, conform Suite101.com.
De atunci si pana acum a trecut indeajuns de mult timp pentru ca vinul sa-si demonstreze toate calitatile. Chiar daca stramosii nostri nu stiau despre resveratol sau polifenoli (ce actioneaza ca si antioxidanti ce previn degradarea celulelor din organism), cu totii au observat ca licoarea are o actiune benefica. Nici acum nu sunt intelese toate efectele polifenolilor, desi se banuieste ca acestia sunt cei care dau valoare vinului, din punct de vedere al sanatatii.
Totusi, s-a stabilit ca vinul ajuta macar in 5 feluri organismul. Primul beneficiu al vinului este acela ca lupta cu bolile de inima. Un raport recent publicat in American Journal of Clinical Nutrition arata ca un pahar de vin pe zi e sanatate curata pentru inima, deoarece pastreaza sanatatea arterelor, reducad inflamatiile de la nivelul acestora.
Vinul e bun si pentru oase, dupa cum au aratat mai multe cercetari realizate in Marea Britanie si Franta, care au demonstrat ca femeile care consuma regulat vin au oase mai dense, mai sanatoase. Acest aspect este mai cu seama important pe masura ce anii trec, cand, odata cu menopauza, femeile sunt predipuse osteoporozei.
Riscul aparitiei aceste boli este mult micsorat, uneori anulat. Oamenii de stiinta suspecteaza faptul ca alcoolul mareste nivelul de estrogen in cazul femeilor, crescand si concentratia altor hormoni, fapt ce contribuie la sanatatea oaselor.
Proprietati anti cancer Acelasi antioxidant resveratol are si proprietati anti cancer, micsorand cel mai mult riscul de cancer al esofagului.
Previne diabetul de tip 2 Vinul imbunatateste si sensibilitatea organismului la insulina, reducand astfel riscul instalarii diabetului de tip 2, dupa cum se arata intr-un studiu recent publicat in jurnalul Diabetologia.
Pentru un ficat sanatos Cercetatorii de la Universitatea California recomanda un pahar de vin pe zi pentru sanatatea ficatului. Potrivit acestora, "tariile" si berea nu fac decat sa imbolnaveasca ficatul. Insa acestia reamintesc ca daca se trece peste 2 pahare de vin pe zi, efectele benefice sunt anulate, bautura devenind nociva.

Patru motive pentru a-ti incheia seara cu un vin rosu

Vinul rosu, consumat cu moderatie, contine substante benefice pentru inima, sistemul nervos si chiar dantura, oferind protectie chiar si in fata cancerului.
Nenumarate studii stiintifice aduc argumente in sprijinul ideii ca alcoolul nu e bun. Insa altele scot in evidenta beneficiile pe care un pahar sau doua de vin rosu, consumat zilnic, le aduce sanatatii. Care este "adevarul adevarat"?
Iar raspunsul il da everydayhealth.com: vinul rosu este sanatos in mai multe feluri, insa alcoolul nu are nimic de-a face cu asta. Vinul rosu contine antioxidanti puternici, care protejeaza celulele de actiunea nociva a radicalilor liberi.
Desi beneficiile sunt aceleasi atat pentru barbati, cat si pentru femei, barbatii au avantajul de a putea consuma o cantitate mai mare, gratie dimensiunilor lor. In timp ce femeile trebuie sa se opreasca dupa un pahar, barbatii mai pot cosuma unul.
Consumul exagerat atrage dupa sine si un risc crescut de boli de inima, probleme ale ficatului si nu numai.

Flavonoide si resveratrol

Principalele motive pentru care n-ar trebui sa lipseasca de la cina un pahar de vin rosu sunt flavonoidele si resveratrolul, principalele tipuri de antioxidanti ce se regasesc in bautura.
Flavonoidele sunt compusi antioxidanti care se gasesc in plante. In cazul vinului rosu, principalul flavonoid este antocianina, o substanta care se gaseste in pielita strugurelui, care da culoarea caracteristica licorii.
Resveratrolul este un compus care se gaseste in plante si care le pazeste pe acestea de infectiile fungice si alte boli. Apartine clasei antioxidantilor cunoscuti ca polifenoli.
Conteaza insa si ce soi de vin rosu alegi. Cabernet Sauvignon contine cei mai multi antioxidanti, urmat indeaproape de Petite Sirah sau Pinot Noir. Merlotul contine si el antioxidanti, insa intr-o cantitate mai mica.

Boli ce pot fi prevenite cu un pahar de vin rosu

Previne bolile de inima Flavonoidele din vinul rosu scad nivelul colesterolului rau din sange si il maresc pe cel al colesterolului bun. Atat ele, cat si resveratrolul previn formarea cheagurilor de sange, micsorand riscul unei crize cardiace sau pe cele ale unui atac cerebral.
Protejeaza de cancer In analizele de laborator s-a aratat ca resveratrolul reduce incidenta tumorilor si inhiba dezvoltarea celulelor canceroase. Studiile au aratat ca exista o legatura directa intre consumul de vin rosu si riscul de cancer in cazul oamenilor.Mai precis, dupa cum a aratat o cercetare recenta, un pahar zilnic de vin rosu diminueaza riscul de cancer la prostata, in cazul barbatilor, cu 50%, mai ales in cazurile cele mai agresive.
Protejeaza de bolile degenerative Cercetatorii au descoperit ca acelasi resveratrol protejeaza si de bolile degenerative ale creierului, respectiv Alzheimer, dar si alte tipuri de dementa.
O alta cercetare a aratat ca resveratrolul chiar ajuta la formarea de noi neuroni, ceea ce inseamna ca previne si aparitia maladiei Parkinson.
Previne bolile gingiei Noi si noi cai prin care vinul rosu este benefic pentru organism continua sa fie descoperite de catre cercetatori. Recent, s-a aratat ca bautura este excelenta pentru gingii, prevenind inflamarea acestora si nu numai.

Rolul alimentatiei si al miscarii in mentinerea sanatatii

Alimentatia constituie un factor foarte important in mentinerea sanatatii. O mare parte dintre boli isi are cauza intr-o alimentatie nerationala sau in exces.
Obezitatea duce la imbolnavirea articulatiilor, a aparatului motor si are influenta asupra scheletului.
Ea este corelata in mod direct cu frecventa maladiilor coronariene - angina pectorala si infarct miocardic. Ateroscleroza, care se datoreaza tot unei alimentatii nerationale, este cauza principala a bolilor cardio-vasculare.
Se presupune ca aparitia cancerului de intestin are o stransa legarura cu excesul de greutate.
In afara de acestea, obezitatea are o stransa legatura cu bolile de ficat si cu diabetul.
Principala caracteristica a proastei alimentatii o constituie consumul exagerat al zaharului, dulciurilor, fainilor rafinate si bauturilor alcoolice.
Pentru a scadea greutatea corporala nu sunt indicate medicamentele sintetice. Acestea suprima, pofta de mancare, dar provoaca perturbari mari in metabolismul apei si sarurilor minerale, tulburari psihice si de ritm cardiac.
Regimurile severe de slabire sunt la fel de daunatoare, intrucat acestea provoaca tulburari hepatice si e, precum si tulburari renale si intestinale.
In plus, daca nu respectam modul normal de nutritie, imediat dupa intreruperea acestor regimuri restrictive, greutatea se reface la valorile initiate.
Cea mai buna metoda de slabire este REGIMUL DISOCIAT care are ca principiu faptul ca unele alimente sunt compatibile intre ele, in timp ce altele nu.
Cand se consuma alimente care nu sunt compatibile intre ele, apar tulburari digestive, balonari si cresterea de volum a organelor aparatului digestiv.
Organismul se simte usor cand aparatul sau digestiv prelucreaza un singur fel de mancare.
Carnea consumata cu alimente ce contin amidon nu este recomandata, intrucat carnea este digerata in mediu acid, celelalte fiind digerate in mediu alcalin. De aceea nu se recomanda sa se consume proteine (carne) impreuna cu glucide.
Trebuie retinut ca legumele sunt alimente cu calorii negative, caci ele sunt consumatoare de grasimi. Acelasi efect il au fructele si condimentele - acestea au foarte putine calorii, dar contin multe saruri minerale si vitamine. Consecinta este evidenta: consumand aceste alimente, se produce un efect caloric negativ, care determina automat o scadere in greutate.
Alimentele consumatoare de calorii sunt urmatoarele: ceapa, papadia, dovleacul, cresonul, cicoarea, laptuca, spanacul, gulia, sparanghelul, morcovul, castravetele, telina, sfecla rosie, varza, fasolea verde, ridichea neagra, andiva, fetica, ardeiul gras, conopida, anghinarea, sfecla.
Eliminarea grasimilor se mai produce prin consumul de busuioc, marar, patrunjel, usturoi, menta si cimbrisor.
Se recomanda urmatoarele fructe cu acelasi rol: ananas, mere, portocale, capsuni, afine, grape-fruit si lamai.
De retinut: starea de sanatate a organismului se mentine printr-o alimentatie alcalina si echilibrata in ceea ce priveste principalele alimente, proteine, lipide si glucide, cu multe vitamine si saruri minerale.
Grasimile alimentare trebuie reduse din alimentatie. Nevoile calorice pot fi acoperite prin consumul de grau integral sau orez nedecorticat.
Este bine sa fie consumate zilnic legume crude, fructe si alimente ce contin substante vegetale bioactive cum sunt: varza si rosiile. Aceste alimente distrug radicalii liberi care sunt incriminati in aparitia cancerului.
Sarea de bucatarie trebuie redusa din alimentatie, proprietatile ei putand fi inlocuite cu cele ale plantelor aromatice: cimbrul, care stimuleaza metabolismul, chimemil si cimbrul, care mentin sanatatea organismului, ceapa si ienuparul, care au efect diuretic.
Grasimile trebuie consumate numai sub forma de unt si uleiuri vegetale presate la rece.
Se vor evita alimentele ce contin cadmiu, caci acestea produc leziuni renale (ciupercile, organele de , pateul de ficat).
Se recomanda consumul zilnic de lapte, iaurt, kefir si branza de vaci.
Prin fierbere, alimentele pierd vitaminele si sarurile minerale, de aceea se recomanda alimente crude.
Afumarea alimentelor si prepararea lor in grasime sau ulei incins produc o oxidare care degaja substante toxice si deseuri grasoase cu rol in aparitia aterosclerozei si bolilor canceroase.
Alimentele preparate la abur isi pastreaza gustul si valoarea nutritiva.
In timpul mesei, nu trebuie sa avem o alta preocuparc si sa rezervam timp suficient pentru a manca in liniste.
Un aperitiv luat cu douazeci de minute inainte de masa micsoreaza senzatia de foame, mareste gradul de satietate si, in final, conduce la scaderea in greutate.
Nu trebuie mancat mai mult decat trebuie, chiar daca mancarea este buna.
Trebuie sa ne obisnuim sa mancam la ore regulate, fara a trece peste mese si nici sa inlocuim masa cu o felie de paine.
Puteti slabi mai repede daca alimentele sunt bine mestecate, caci ele se vor impregna cu saliva si vor fi mai usor digerate in stomac.
In timpul mesei nu trebuie sa consumam apa - aceasta stimuleaza aciditatea.
Seara nu trebuie sa mancam mult si sa evitam carnea, care este greu digerabila.
Nu trebuie sa ne saturam mancand proteine sau ciocolata.
In orice organism exista un bioritm pentru fiecare organ in parte, functia maxima a lui fiind la anumite ore, dupa cum urmeaza:
- la orele 1-2 si 3, vezica biliara si ficatul;
- 4-5-6, plamanii;
- 6-7-8, intestinul gros;
- 9-10, stomacul
- la orele 10-11-12, splina si pancreasul;
- 12-13-14, inima;
- 14-15-16, intestinul subtire;
- 15-16-17, vezica urinara;
- 17-18-19, rinichii.
Nu trebuie sa uitam ca cel mai bun mijloc de a elimina toxinele din organism il reprezinta postul, ca o abstinenta voluntara de la hrana, in timpul caruia organele se odihnesc.
Poate fi considerat post o monodieta - consumarea unui singur aliment pe zi - intre mese putandu-se bea apa si ceaiuri de plante.
Postul mai poate fi constituit din dieta zero, de scurta durata, 1-3 zile, dar trebuie sa se consume 2-3 litri de lichid pe zi.
Dieta zero de lunga durata, 1 -3 saptamani, se face numai sub control medical.
Trebuie acordata o mare atentie la reluarea alimentatiei dupa un post indelungat: se incepe cu legume crude, fierte la abur, in a treia zi se consuma zer, fructe si paine integrala, din a patra zi se adauga oua, carne si peste.
Miscarea este una dintre masurile pe care trebuie sa le luam pentru a preveni imbatranirea precoce, pentru o scadere a hipertensiunii, pentru prevenirea obezitatii si poliartrozei.
Miscarea stimuleaza circulatia sangelui, accelereaza ritmul cardiac si ajuta la eliberarea toxinelor. De asemenea, favorizeaza respiratia.
Miscarea intareste musculatura si articulatiile, aduce o cantitate sporita de oxigen, previne formarea varicelor, fortifica oasele si muschii, intinde pielea si intareste sistemul imunitar.
Trebuie avut in vedere ca stresul este o cauza favorizanta si importanta de imbolnavire a organismului.
lata cateva masuri de a ne proteja impotriva stresului:
Masajul cu o perie uscata, incepand de la picioare (se poate utiliza si un prosop).
Masajul se face intotdeauna catre inima (dar nu la cei care au varice).
O masura eficienta de relaxare este izolarea intr-o camera in care sa nu fim deranjati, cu ochii inchisi, incercand sa alungam orice gand.
Se astupa nara stanga si se inspira profund pe nara dreapta, retinandu-se respiratia 5 secunde si expirand puternic. Se repeta de 10 ori acest exercitiu, apoi se procedeaza la fel cu cealalta nara.
Exercitiul de relaxare se termina tot printr-o pauza mentala.
Evitati enervarea printr-o respiratie profunda. O destindere se poate obtine prin cantat si ras. Aerul trebuie inspirat intotdeauna pe nas si nu pe gura.
Se va respira intotdeauna rar si profund.
Somnul este un element indispensabil mentinerii sanatatii, caci in timpul lui organismul se reface si se protejeaza rezervele de energie ale corpului.

Cele mai sanatoase 25 de alimente pentru inima

Fie ca este vorba de cartofi dulci, de struguri sau de un pahar de cabernet, veti fi surprinsi sa aflati ca sunt foarte multe alimente ce contin fitonutrienti cu rol esential in promovarea repararii tisulare, reinoirii celulare si prevenirii lezarii tesuturilor vitale organismului; iar un astfel de efect constituie baza prevenirii afectiunilor cardiace.

Un regim adecvat bolilor cardiovasculare nu trebuie sa fie guvernat doar de restrictii. Desigur, cu totii stim ca daca suferim de boli de inima, sau daca avem probleme cu tensiunea, nu trebuie sa mancam sarat, gras, condimentat, trebuie sa ne abtinem de la muraturi, carne de , frigarui, si uneori trebuie sa fim atenti chiar si la ce fructe consumam.

Top 25 alimente recomandate pentru inima

Specialistii au reusit sa realizeze o lista care sa includa cele mai bune dintre cele mai bune produse recomandate in scopul protectiei sistemului cardiovascular. Produsele mentionate in continuare sunt printre cele mai bune in intarirea inimii si in promovarea sanatatii vasculare. Sunt trecute si idei de combinare a acestor produse, astfel incat sa nu existe probleme de inspiratie cand vine vorba de integrarea cu succes a acestor recomandari in regimul alimentar zilnic.

1. Somon
Este foarte bogat in acizi grasi omega 3, proteine, importanti antioxidanti si vitamina D. Sunt recomandate doar anumite specii, deoarece somonul poate contine si un procent ridicat de colesterol. Poate fi preparat la gratar (pentru masa de pranz sau cina) sau poate fi consumat marinat. Poate fi de asemenea taiat in salate, dandu-le o aroma deosebita.

2. Seminte de in
Contin acizi grasi omega 3, fibre si fitoestrogeni, proteine (aproximativ 20 de grame la 100 grame de produs). Este foarte bogat in tiamina (vitamina B1), consumul a 100 de grame aducand organismului peste 100% din doza zilnica recomandata. Continutul in magneziu, fosfor, calciu si fier recomanda consumul acestor seminte, pe care le putem gasi in cerealele integrale pentru micul dejun, in diverse produse de patiserie si in musli.

3. Ovaz
Fulgii de ovaz sunt recunoscuti ca avand efecte protectoare asupra inimii deoarece pot reduce concentratia colesterolului (ca urmare a continutului ridicat in fibre solubile). In combinatie cu o dieta redusa in grasimi, ovazul scade riscurile bolilor cardiace ca urmare a continutului in beta-glucan. Pe langa fibre si beta-glucan, fulgii de ovaz au si cantitati optime de acid gras omega 3, magneziu, potasiu, folat, niacina, calciu. Specialistii ne sugereaza sa combinam fulgii de ovaz cu fructe de padure proaspete, cu zmeura, capsuni sau afine, sau sa alegem pentru desert prajiturele cu ovaz si stafide.

4. Fasole neagra
Fasolea neagra contine principalele vitamine din complexul B, niacina, folati, magneziu, calciu si acizi grasi omega 3, alaturi de un procent semnificativ de fibre solubile. Desi sunt recomandate in astfel de diete, nu trebuie nici sa exageram, deoarece si continutul caloric este relativ ridicat. Le putem adauga in salate sau in supe, dar cu moderatie.

5. Migdale
Migdalele contin din plin acizi grasi omega 3, vitamina E (100 grame de migdale asigura un aport de vitamina E de 175% doza zilnica recomandata), magneziu (74% din doza recomandata), folati, fibre solubile, proteine (25 de grame la 100 de grame de produs), fosfor, zinc, lipide cu efect benefic (mono si polisaturate), precum si fitosteroli. Migdalele pot fi combinate zilnic in iaurt cu fructe proaspete, sa pot da aroma salatelor de fructe. In diverse combinatii pentru prajituri, in dulceturi sau compoturi pot fi adaugate si migdale, pentru un plus de gust, dar mai ales de nutrienti esentiali.

6. Nuci
Nucile sunt bogate in acizi grasi omega 3, vitamina E, magneziu, folati, fibre solubile, fitosteroli, grasimi nesaturate. Pot fi consumate simplu, sau pot da o tenta crocanta salatelor, pastelor, sau deserturilor: prajiturilor, biscuitilor, pandispanurilor.

7. Vin rosu
Vinul rosu aduce organismului flavonoizi, antioxidanti, polifenoli si catechine. Unele studii efectuate pe animalele de laborator au demonstrat faptul ca vinul rosu contine o substanta cu reale efecte cardioprotectoare, numita resveratrol. Resveratrolul este produs din coaja strugurilor in procesul de fermentatie. Pentru a simti din plin efectul benefic al acestei substante specialistii ne sfatuiesc sa sorbim vinul putin cate putin si nu sa dam gata paharul imediat.

Datorita metabolizarii puternice la nivel hepatic, resveratrolul se va inactiva si nu va ajunge in circulatia sistemica daca il bem imediat pana la fund. Daca insa este doar sorbit vinul, absorbtia se va face predominant prin mucoasa cavitatii bucale, ceea ce sunteaza primul pasaj hepatic de metabolizare, astfel absorbindu-se o cantitate de resveratrol de pana la 100 de ori mai mare comparativ cu consumul rapid. Specialistii insista insa sa nu depasim cantitatea de 1 pahar de vin rosu pe zi.

8. Ton
Tonul are un continut important de acizi grasi omega 3, vitamina D, folati si niacina, si este foarte bogat in proteine. Specialistii sugereaza si un pranz pe baza de ton: salata de verzituri, fructe si ton la conserva.

9. Tofu
Tofu este facut din lapte de soia coagulat si presat. Este foarte important in bucataria asiatica, insa de cativa ani a ajuns si la noi, in diverse sortimente, deci a devenit accesibil. Printre cei mai importanti nutrienti din tofu se numara: niacina, folati, calciu, magneziu si potasiu. Fitoestrogenii din soia pe care ii contine sunt considerati agenti importanti in reducerea nivelului colesterolului plasmatic. Specialistii sunt de parere ca prin consumarea zilnica a 25 de grame de tofu, in cadrul unei diete cu continut redus in grasimi saturate si colesterol, se poate reduce semnificativ riscul aparitiei afectiunilor cardiovasculare. Exista foarte multe metode de gatire si consumare a acestuia: la gratar, in supe, tocanite, marinat.

10. Orez brun
Aceasta varietate a orezului clasic poate fi gasita in cereale integrale sau ca atare, la supermarket sau la magazinele plafar. Este foarte bogat in vitamine ale complexului B (in special vitamina B1, B2, B5 si B6), fibre, niacina, magneziu, mangan, fosfor, zinc. Numarul de calorii este similar orezului alb. In prezent exista orez brun ce poate fi pregatit la microunde, iar daca langa el adaugam si cateva legume precum morcovi, spanac sau broccoli, vom avea cu siguranta un pranz bogat in vitamine.

11. Lapte de soia
Laptele de soia este de fapt o emulsie stabila ce contine uleiuri vegetale, apa si proteine in care sunt introduse boabele de soia. Produsul final obtinut are un procent similar de proteine ca si laptele de vaca. Prin coagularea sa se obtine tofu. Un pahar de 250 ml de lapte de soia are 140 de calorii, 10 grame de proteine, 2 grame de fier si 80 mg de calciu. Este de asemenea o sursa foarte buna de isoflavine (un tip de flavonoizi), de vitamine din complexul B, de niacina, folat si fitoestrogeni. Laptele de soia poate fi consumat cu cereale integrale sau cu fulgi de ovaz, sau poate deveni ingredientul principal al unui shake multivitaminic.

12. Afine
Afinele nu sunt recomandate doar de gustul delicios, dar si de continutul ridicat si variat in nutrienti. Ele contin: carotenoizi (beta caroten si luteina), flavonoizi (antocianina), polifenoli (acid ellagic), vitamina C, vitamina K, folat, calciu, magneziu, mangan, potasiu si fibre. Substantele acestea promoveaza importante efecte antiinflamatorii si pot proteja nu doar de afectiuni cardiace dar si de diverse neoplazii. Afinele pot fi consumate singure, sau in combinatie cu alte fructe din aceasta categorie, cum ar fi capsunile, zmeura, merisoarele. In salate de fructe, prajituri sau amestecate in blender si transformate in shakeuri naturale, orice forma este recomandata!

13. Morcovi
Morcovii contin din plin carotenoizi (alfa si beta caroten), vitamina C, vitamina A si fibre. Au un continut foarte redus in sodiu, deci pot fi recomandati pacientilor cu probleme hipertensive datorate regimului alimentar hipersodat. Morcovii pot fi adaugati in foarte multe mancaruri, in salate sau pot fi consumati cruzi.

14. Spanac
Spanacul este foarte bogat in luteina (un carotenoid) si beta caroten, in vitamine din complexul B, folat, vitamina C, vitamina K, magneziu, potasiu, calciu, fier si fibre. Frunzele de spanac pot fi adaugate salatelor sau sandwichurilor. Mancarea este de asemenea buna, dar continutul in vitamine este semnificativ diminuat prin preparare intensa.

15. Broccoli
Broccoli au un continut ridicat in beta-caroten, vitamina C (100 g asigura 150% din necesarul zilnic) si E, potasiu si folat, vitamina B5, calciu, fier, fosfor, potasiu, zinc si fibre. Specialistii recomanda ca in supele instant sa taiam si cateva fire de broccoli crud, sau sa il cosumam in salate, alaturi de varza de Bruxelles.

16. Cartofi dulci
Cartofii dulci contin vitamina A, C, E, B5, B6, beta caroten, magneziu, fosfor, potasiu si fibre din abundenta. Se recomanda consumul lor sub forma natur, fierti sau copti, deci fara a fi intens pregatiti, cu sos de ananas sau cu ierburi aromate.

17. Ardeiul gras
Ardeiul gras poate da nu doar un plus de gust dar si un plus de culoare meselor zilnice. Fie ca il preferam rosu, verde sau galben valorile sale nutritive sunt similare. Este foarte bogat in urmatoarele substante: vitamina B6, vitamina C, niacina, potasiu si fibre. Ardeiul gras poate fi adaugat salatelor, sandwichurilor, poate fi pus pe gratar si asezonat cu usturoi si ulei de masline.

18. Sparanghel
Sparanghelul ar trebui consumat mult mai des pentru ca are un continut crescut de beta caroten si luteina, vitamina din complexul B (in special vitamina B1, B2, B6, dar nu numai), folati (vitamina B9), vitamina C, vitamina K, fier, fosfor, calciu, magneziu, zinc si fibre (aproximativ 2 grame la 100 de grame de produs proaspat consumat). Sparanghelul are putine calorii, este complet lipsit de colesterol si este foarte sarac in sodiu. Acestea, alaturi de multitudinea nutrientilor continuti il recomanda in dieta tuturor celor care doresc sa isi protejeze aparatul cardiovascular si sa isi intareasca sanatatea, in general. Sparanghelul poate fi servit alaturi de alte legume verzi, poate fi combinat cu sos cu ulei de masline, si lamaie sau parmezan, poate fi servit fiert, pe gratar sau gatit la aburi.

19. Portocale
Portocalele au un continut bogat in beta-criptoxantina, alfa si betacaroten, luteina si flavonoizi, vitamina B1, B5, vitamina C (100 grame de fruct asigura 75% din necesarul zilnic), folati, potasiu si fibre. Pentru a beneficia de acesti nutrienti specialistii insista sa consumam portocalele crude (ca fruct) sau in sucuri naturale, insa de preferat sucuri facute de noi insine, pe care sa nu le diluam sau in care sa nu adaugam coloranti sau alte substante chimice.

20. Rosii
Rosiile sunt consumate in intreaga lume si sunt printre cele mai iubite legume. In salate, mancaruri sau pur si simplu crude, ele au devenit deja o parte integranta a dietei zilnice. Iar studiile demonstreaza faptul ca ele au si adevarate roluri protectoare impotriva afectiunilor cardiace. Rosiile contin, printre altele, licopen, considerat a fi unul din cei mai puternici antioxidanti naturali, precum si vitamina C, A, antocianina, alfa si beta caroten, potasiu, folati si fibre. Le putem adauga felurilor noastre preferate de mancare, le putem pune pe pizza, in paste, in sandwichuri sau salate.

21. Dovlecei
Dovleceii sunt recomandati datorita continutului in carotenoizi (beta caroten si luteina), vitamine din complexul B si vitamina C, folati dar si calciu, magneziu, potasiu si fibre. Sunt si redusi in calorii, 1000 de grame avand doar 16 calorii. Dovleacul poate fi consumat copt, acest mod de preparare pastrandu-i o parte din principalele vitamine, sau poate fi combinat cu spanac, stafide sau nuci.

22. Pepene galben
Pepenele galben contine luteina, alfa si beta carotenoizi, vitamina C si multiple vitamine B, folat, potasiu si fibre. In sezonul cald este perfect pe post de gustare intre mese, poate fi tinut la frigider si inlocuieste astfel inghetata, sau poate deveni cu usurinta desertul preferat dupa fiecare masa a zilei.

23. Papaya
Papaya isi trage numele de la continutul in enzima papaina, o proteaza. Fructul poate fi consumat copt (se consuma doar pulpa, fara coaja si fara seminte) sau partial necopt, cand poate fi gatit in salate, sosuri sau tocanite. In unele culturi, semintele de papaya se folosesc pe post de piper negru, deoarece au un gust usor picant. Fructul are un continut redus de calorii (40 de calorii la 100 de grame) si contine vitamina A, carotenoizi (luteina, beta-criptoxantina, beta caroten), multa vitamina C (105% din necesarul zilnic recomandat se gaseste in 100 grame de papaya), vitamina E, vitamina B6, calciu, fier, magneziu, potasiu si fibre. Specialistii recomanda consumarea fructului cu somon, condimentat cu piper negru, sau realizarea unor combinatii exotice cu ananas si lamaie verde.

24. Ciocolata neagra
Ciocolata neagra este de fapt ciocolata cy un continut foarte ridicat in cacao. Efectele sale benefice asupra sanatatii deriva din acest procent ridicat si din faptul ca astfel are o cantitate crescuta de antioxidanti (derivati din semintele macinate si fermentate de cacao). Se pare ca ciocolata neagra poate ameliora temporar rezistenta ADN-ului la stresul oxidativ celular. Ciocolata neagra este foarte bogata in rezervatrol si fenoli. Consumul moderat poate favoriza reducerea tensiunii arteriale, insa specialistii ne avertizeaza sa alegem ciocolata cu un continut de minim 70% in cacao.

25. Ceai
Ceaiul este foarte bogat in antioxidanti in catechine si in flavinoizi, si poate avea un rol protector in special asupra tonusului vascular (poate reduce semnificativ tensiunea arteriala). Are de asemenea roluri benefice si in ceea ce priveste protectia impotriva bolilor coronariene. In plus, ceaiul poate stimula si tranzitul intestinal, amelioreaza flora intestinala si are proprietati anticarcinogene.
Pentru ca deja cu restrictiile ne-am obisnuit si le cunoastem destul de bine, specialistii au dorit sa realizeze si un top al celor mai sanatoase alimente, al caror consum ne poate face foarte mult bine, mai ales daca avem probleme de sanatate de natura cardiaca. Deci, avem si o alternativa regimului foarte strict impus de diversele boli. Iar alternativa vine intr-o gama foarte variata de forme, culori, arome si marimi, toate cu efecte benefice asupra inimii. Specialistii considera ca putem reduce foarte mult riscul de a ne confrunta cu boli cardiace daca avem grija sa includem in regimul alimentar zilnic chiar si cateva din urmatoarele recomandari.

Este deja un fapt bine stiut si dovedit prin studii clinice ca dieta sanatoasa este fundamentul unei sanatati bune si mai ales al prevenirii unor probleme de natura cardiaca, ce apar initial ca urmare a dietei hipersodate, bogate in colestrol si alte lipide, si lipsite de antioxidanti si substante care pot proteja vasele de actiunile nefavorabile ale unor agresori precum cei amintiti. Datorita importantei acordate vitaminelor si substantelor in forma lor neprocesata, specialistii mai denumesc dieta recomandata cardiacilor si “dieta alimentelor integrale” deoarece totul ar trebui sa fie in forma cruda.

Cereale integrale, boabe de fasole si legume verzi, nuci, alune, peste sunt si ele la fel de importante si pot imbogati semnificativ aportul substantelor nutritive, aducand dietei o serie de fitonutrienti esentiali cu rol in protectia inimii. Deoarece fiecare produs are alte si alte substante nutritive importante si deoarece protectia este realizata printr-o combinatie cat mai complexa a acestora, dieta trebuie sa fie si ea cat mai variata.

Desigur, cu totii cautam “alimentul minune”, cel care ne poate oferi protectie, cel care poate anula efectele nocive ale altor substante periculoase, cel al carui consum sa ne ofere tot ce avem nevoie. Organismul insa este mult mai complex de atat, are nevoi ce nu pot fi acoperite doar de un anumit produs. Inima nu o putem proteja doar daca vom consuma cereale si peste, de exemplu. Chiar daca nutrientii adusi de acestea sunt pe lista celor necesari, aportul lor exclusiv nu va avea efectele dorite si sperate. Dieta trebuie sa fie complexa si completa pentru a se dovedi cu adevarat eficienta si a-si indeplini scopul: protejarea inimii.

Importanta substantelor nutritive

Pentru a intelege cat mai bine de ce avem nevoie de astfel de produse, specialistii au realizat si o lista cu rolurile nutrientilor pe care ii aducem organismului prin consumul regulat.

→ Fitoestrogeni: numiti si “estrogenii alimentari” sunt substante ce se gasesc in plante (precum semintele de in) si care in organismul uman manifesta un slab efect similar estrogenilor naturali (deoarece au anumite similitudini chimice cu estradiolul). Studiile sugereaza faptul ca prin astfel de componente semintele de in pot reduce riscul de aparitie a cheagurilor sangvine in interiorul vaselor, si prin acest efect pot preveni aparitia atacurilor cerebrale, al infarctelor miocardiace, al aritmiilor cardiace. Pot de asemenea sa reduca colestrolul cu efecte nefavorabile din organism, trigliceridele si influenteaza benefic tensiunea arteriala. Fitoestrogenii sunt continuti si in fulgii de ovaz, morcovi, mere, fasole, orez, seminte de susan, soia (si laptele din soia), tofu;

→ Fitosteroli: se mai numesc si “steroizii din plante” sunt un grup aparte de fitochimicale din plante, mai ales in uleiurile vegetale ce pot reduce foarte mult concentratia colesterolului. Ei sunt similari colesterolului din punct de vedere al structurii si indeplinesc in celulele rolul acestuia. Specialistii au descoperit ca alimentele ce contin cel putin 0.4 grame per portie de fitosteroli, consumate de doua ori pe zi in cadrul unor mese adecvate din punct de vedere nutritiv, in cadrul unei diete hiposodate si slaba in lipide, pot reduce semnificativ riscul de aparitie al bolilor cardiace;

→ Carotenoizi: sunt substante naturale antioxidante (cum ar fi licopenul, luteina, alfa carotenul) ce pot avea roluri protectoare asupra sistemului cardiovascular, deoarece intervin in neutralizarea speciilor reactive de oxigen ce pot agresa vasele, sau celulele miocardului. Carotenoizii sunt cu atat mai abundenti in fructe si legume cu cat acestea sunt mai colorate, ei fiind de fapt pigmenti de culoare. Exista patru carotenoizi ce au si activitate de vitamina A, dupa metabolizarea in organism (ceea e inseamna ca se pot transforma in retinal), cum ar fi beta, alfa si gamma caroten, si beta - cryptoxantina;

→ Polifenoli: sunt o alta clasa de antioxidanti ce pot proteja vasele sangvine, ce pot reduce tensiunea arteriala si fractiunea nefavorabila a colesterolului (LDL colesterol). Polifenolii sunt clasificati in flavonoizi si non-flavonoizi. Flavonoizii includ catechine, flavonoli, izoflavone, rezervatrol, antocianine, in timp ce non-flavonoidele includ acid ellagic (care se gaseste din abundenta in afine, zmeura, capsuni, merisoare). Prin consumul regulat de fructe si legume ce contin polifenoli apar numeroase efecte benefice: reducerea efectelor reactiilor inflamatorii (asigura protectie impotriva bolilor coronariene si protejeaza endoteliu vascular in intregul organism), protectie imptoriva bolilor arteriale periferice, impotriva cresterii unor tumori;

→ Acizi grasi omega 3 (din pesti precum somonul) si acizi grasi alfa linolenic (din nuci) pot stimula corecta functionare a sistemului imun, reduc incidenta de aparitie a trombilor intraluminali si pot proteja impotriva infarctelor miocardice. Cresc de asemenea, concentratia de colesterol favorabil (fractiunea HDL), reduc nivelul trigliceridelor plasmatice, protejeaza impotriva depunerilor aterosclerotice, au proprietati antiinflamatorii si pot reduce hipertensiunea arteriala;

→ Complexul vitaminic B: in principalvitamina B12 (folat) si B6 pot proteja impotriva formarii cheagurilor in circulatie, precum si a placilor de ateroscleroza, pot favoriza pastrarea flexibilitatii arteriale (si astfel reduc riscul de aparitie a hipertensiunii arteriale). Niacina (vitamina B3) stimuleaza si cresterea HDL colesterolului (cel cu efecte bune asupra vaselor si inimii);

→ Vitamina C si vitamina E: sunt de fapt antioxidanti ce protejeaza celulele impotriva speciilor reactive de oxigen, stimuleaza activitatea sistemului imun, refacerea tesuturilor lezate. Magneziu, potasiu si calciu sunt elemente care pot favoriza reducerea tensiunii arteriale. Fructele si legumele bogate in fibre reduc nivelul colesterolului din organism si stimuleaza tranzitul, eliminand astfel si alte substante periculoase.

Ai lipsă de vitamine? Iată unde le găseşti

Vorbim adesea despre vitamine şi problemele de sănătate cauzate de carenţa vitaminică, însă nu te-ar ajuta mai mult o listă cu sursele alimentare pentru fiecare vitamină? Consultă lista şi consumă alimente naturale cât mai variate!

Vitaminele sunt indispensabile pentru organismul nostru, însă în afară de vitamina D, celelalte nu pot fi sintetizate în organism şi trebuie să le procurăm din alimentele potrivite. Trebuie să stii că simpla prezenţă chimică a unei vitamine într-un aliment nu este şi o garanţie ca acea vitamină poate fi utilizată de organism, avertizează prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, specialist în nutriţie umană.

Potrivit specialistului, fortifierea alimentelor industriale rafinate cu vitamine nu este calea cea mai naturală de a preveni carenţele vitaminice. "În general, alimentele industriale, rafinate sunt devitalizate, iar vitaminele de sinteză care le sunt adăugate nu au efectele vitaminelor din alimentele naturale integrale", adaugă prof. dr. Mencinicopschi. Aşadar nu ne rămâne decât să luam coşul, să mergem la piaţă, să facem alegerile potrivite şi să ne hrănim sănătos.


Ai lipsă de vitamine dacă ...

observi o scădere a capacităţii de muncă
te concentrezi şi înveţi greu
te îmbolnăveşti des
eşti în convalescenţă prelungită şi nu ai chef de nimic
eşti în permanenţă obosit/ă.

Femeile însărcinate sau care alăptează, bolnavii sau persoanele aflate în convalescenţă, bătrânii, copiii şi adolescenţii sunt mai predispuşi la insuficienţa vitaminică, de aceea au nevoie de un aport constant de vitamine din surse naturale.


Unde le găsim?

Potrivit specialistului în nutriţie, vitaminele se găsesc în formele lor naturale, cele mai active biologic în fructele si legumele crude, dar şi în carne, lapte, ouă, peşte preparate cât mai simplu şi asociate corect. Iată în ce alimente găseşti cele mai importante vitamine!

Găseşti vitamina A (vitamina vederii) în ficatul de /viţel/cod, unt, crab, ton, ou de găină, scoici, sardine, somon, boia de ardei, patrunjel uscat/verde, pastă de tomate, morcov, ardei iuţi, mentă uscată, oregano, spanac, urzici.
Găseşti vitamina B1 (tiamina) în drojdia de bere uscată, germeni de grâu, seminţe de floarea soarelui, arahide, muşchi/pulpe de , tărâţe de grâu, paste din grâu dur integrale, soia seminţe, fistic, ovăz, linte, nuci uscate.
Găseşti vitamina B2 (riboflavina) în drojdia de bere uscată, ficat de miel/viţel, ciuperci, iaurt, lapte de oaie, carne de pui, făină de soia, pâine integrală, ou, sardine, prune uscate, spanac, slănină cu carne, fasole roşie, caise uscate, avocado.
Găseşti vitamina B3 (niacina - scade colesterolul rău şi trigliceridele) în drojdia de bere uscată, arahide, macrou, iepure, porumbel, pui, sardine, cotlet de , ton în ulei, somon înăbuşit, făină de grâu integrală, ciuperci, curmale uscate, prune uscate.
Găseşti vitamina B5 (acidul pantotenic) în drojdia de bere uscată, ficat de miel/viţel/pasăre. gălbenuş de ou, brânză cu mucegai albastru, făină de soia, pâine integrală, suc de roşii conservă, arahide, ciuperci, somon, nuci, fistic, cacao pudră, prune uscate, conopidă, sos de tomate.
Găseşti vitamina B6 (piridoxina - esenţială pentru piele, nervi, încetineşte îmbătrânirea precoce) în germeni de grâu, tărâţe de grâu, ceapă uscată, somon, sardine, ciuperci uscate, ficat de vită/pasăre, piept de curcan, seminţe de floarea soarelui, nuci, carne de viţel, praz, arahide, lapte de vacă.
Găseşti vitamina B8 (biotina sau vitamina H - vitamina unghiilor, pielii şi părului) în iaurturi naturale, cicoare, napi, gălbenuşul de ou.
Găseşti vitamina B9 (acidul folic, folat) în drojdia de bere, ficat de pui, germeni de grâu, gălbenuş de ou, nuci, fasole roşie fiartă, branză Brie si Camembert, susan, mazăre fiartă, zmeură, fasole albă fiartă, pâine integrală, cacao pudră, struguri negri, brânză proaspătă grasă, somon, ton în ulei, cartofi fierţi/copţi, orez integral fiert, alune de pădure, untişor, andive, spanac fiert, avocado, arahide, salată crudă, fistic, porumb dulce fiert, broccoli, sparanghel, conopidă, sfeclă roşie, pastă de migdale dulci, mandarine, ciuperci, roşii crude, roşii conservă, prune, mere.
Găseşti vitamina B12 (cianocobalamina - lucrează împreună cu acidul folic) în rinichi de gătit, macrou la cuptor, hering afumat, sardine în ulei, gălbenuş de ou, brânză Camembert şi Brie, şvaiţer, omletă natur, brânză de vaci, ficat de mânzat/oaie/pui gătit, inimă de vită gătită, carne de iepure, creier de oaie sau vită gătit, carne de oaie slabă, carne de vită/porc, chefir, carne de pui la grătar.
Găseşti vitamina C (acid ascorbic) în măceşe, cătină, ardei iuţi, coacăze negre, urzică, pătrunjel, roşii în ulei, kiwi, varza de Bruxelles, varza, boia de ardei, salată, untişor, banane, conopidă, broccoli, spanac, fragi, căpşuni, lămâi, potrocale, andive, oregano, grepfrut roz, ficat de oaie, pepene galben, ţelină, păpădie crudă, afine, cartofi fierţi-copţi.
Găseşti vitamina D (calciferol sau vitamina D3) în hering, somon, ton proaspăt, crap, ştiucă, păstrăv, ou de găină, ton în ulei, scrumbie, ciuperci, ficat de /miel/vită, carne slabă de viţel, unt, slănină de , parmezan, camembert, iaurt natur.
Găseşti vitamina E în ulei de germeni de grâu, ulei de floarea soarelui, seminţe de floarea soarelui, ulei de palmier, ulei din seminţe de struguri, ulei de susan, alune, migdale dulci, ulei de măsline extravirgin, arahide, nuci de pin, pătrunjel uscat, salvie, rozmarin uscate, cimbrişor uscat, ton în ulei, bulion de roşii, ou de găină, avocado, nuci.
Găseşti vitamina K în zarzavaturi de culoare verde intens, varză/castraveţi murate prin fermentare, soia, fasole, mazăre, cartofi, roşii, ficat, ceai verde, brânzeturi.
Găseşti vitamina P în citrice, morcovi, măceşe, prune, coacăze, hrişcă.

Sfaturi practice pentru alimentatia bebelusilor

Cum sa il ajutati pe bebelusul dvs. sa adore mancarea sanatoasa? Ce mancare este buna pentru bebelusul meu?
El trebuie sa creasca intr-un mediu cald si afectuos iar dvs. ca mama/parinte trebuie sa ii puteti oferi toata dragostea si grija de care are nevoie. Iar mancarea pentru bebelusi este o necunoscuta...

Cum sa le prezentati lumea gusturilor prin intermediul culorilor si a formelor
1. GATITI UN ALIMENT IN MAI MULTE MODURI - Daca sugarul refuza un aliment nou introdus puteti prepara alte mancaruri cu ingredientul respectiv:
- daca refuza gustul de cartof fiert incercati cu cartof copt eventual amestecat cu unt, iaurt
- daca refuza piersica pasirata, adaugati piersica in iaurt sau dati suc de piersica

2. SEPARATI INGREDIENTELE - Daca nu ii plac mancarurile gen “ghiveci” cu toate ingredientele amestecate si nici macar nu vrea sa guste atunci pregatiti fiecare ingredient maruntit separat si le puneti pe farfurie separate luand cu lingurita cate un pic din fiecare . Prezentati bebelusului fiecare ingredient in parte si dati-i sa-l guste. Asa va putea sa recunoasca alimentul dupa culoarea si gustul propriu.

3. CONTURATI FORME DIN MANCARE - Incercati sa aranjati mancarea in farfurie in forme diverse care sa bucure ochiul bebelusului, el fiind atras de culori si forme, lasati-l sa atinga mancarea si chiar sa o duca cu mana la gura. Puteti aranja in forma de stelute, semiluna, bilute, cerc, bastonase, frunza. Puteti aranja mancarurile cu peste in forma de peste, cele cu carne de pui in forma unui puiut mic sau alte forme ingenioase.

4. CONTURATI FIGURI UMANE - In general bebelusii sunt atrasi de figuri ale oamenilor si de ochii acestora. Alegeti o farfurie mai mare si conturati fete / figuri de oameni. Formati ochii larg deschisi, gura, nasul, parul pentru a crea diferite fete: zambitoare, triste, intrebatoare….. Bebelusul va fi interesat sa le atinga si sa le guste chiar (se bazeaza pe instinctul de a duce la gura orice prinde cu mana).

5. DISCUTATI - Vorbiti sugarului pe parcursul mesei, prezentandu-i mancarea, ingredientele, descriiind modul de preparare, culorile, formele.

6. USTENSILE DISTRACTIVE - Folositi farfurie / castronel si lingurita cu desene, personaje sau forme viu colorate si atractive pe care le gasiti in comert. Incercati sa legati o discutie pe marginea desenului acoperind / descoperind desenul cu mancare si implicati si bebelusul in acest joc – sa va ajute sa descoperiti desenul / animalul acoperit cu mancare. Daca lingurita are diferite desene, animale pe ea solicitati sugarului sa va ajute sa eliberati desenul de sub greutatea hranei si bucurati-va cand goleste lingurita.

7. RELAXATI-VA - Fiti destinsa si relaxata in timpul mesei si cautati sa faceti lucruri noi, si jocuri noi. Eventual puneti o jucarie in apropiere si dati si acesteia mancare. Puneti-va si dvs. mancare intr-un castron si serviti si dvs. pentru a-l stimula sa va urmeza exemplul. Nu umpleti insa masa copilului cu tot felul de jucarii pentru ca trebuie separata perioada mesei de perioada jocului.

Alimente esentiale pentru oase puternice

Importanta dietei bogate in calciu

Daca veti consuma alimentele corecte este mai usor ca niciodata sa va imbogatitit dieta cucalciu, vitamina D si nutrienti esentiali!
In cazul in care sunteti unul din pacientii diagnosticati cu osteoporoza, deja sunteti constient probabil, de importanta dietei in prevenirea agravarii conditiei dumneavoastra de sanatate.

Ce este osteoporoza? Osteoporoza reprezinta de fapt o boala in care oasele au devenit foarte fragile si nu sunt capabile sa isi mai indeplineasca functiile in mod corespunzator. Ca urmare, daca sunt solicitate mai mult ca de obicei, se rup. Uneori sunt atat de afectate incat nici nu este cazul suprasolicitarilor, arhitectura lor fiind foarte grav modificata si ele se taseaza sau se fractureaza spontan (cum este cazul corpilor vertebrali, cel mai adesea).

De ce apare osteoporoza ? Oasele scheletice au la suprafata os compact puternic, iar la interior contin tesut osos, colagen, saruri minerale si calcice, avand un aspect aparte, spongios. Osul este un tesut viu si este supus in permanenta modificarilor. Pana la varsta de 30 de ani, osul isi mareste continuu densitatea. In timp insa, masa osoasa incepe sa se piarda (ca efect direct al unor factori cumulativi: dieta, dezechilibre hormonale, lipsa activitatii fizice), structura poroasa interna incepe sa aibe ochiuri cat mai mari, trabecule cat mai subtiri, care scad semnificativ rezistenta osului.

Cum putem lupta impotriva osteoporozei? O data declansata boala, procesul nu poate fi stopat. Insa poate fi incetinit. O dieta echilibrata, imbogatita cu substante si minerale de care osul are nevoie va poate ajuta. Si se pare ca micul dejun este masa cea mai importanta, in cadrul careia va puteti fortifia organismul pentru intreaga zi, mai ales ca o mare parte din produsele pe care le consumam dimineata au, mai nou, un plus de calciu, vitamina D.

Asadar, pentru a va putea adapta meniul noilor necesitati ale organismului dumneavoastra, pentru a va imbogati cu elemente nutritive esentiale, am intocmit o lista cu produse care va aduc numai beneficii, va ajuta sa aveti o viata sanatoasa, sa mancati sanatos si astfel sa puteti preveni avansarea accelerata a osteoporozei.
Va recomandam sa le combinati dupa placul dumneavoastra, sa le consumati in cantitati cat mai mari, iar cand doriti sa preparati retete noi, sa includeti si aceste produse.

Parerea specialistilor

Deocamdata specialistii nu s-au pus de acord si nu pot spune cu exactitate care este cantitatea de calciu pe care trebuie sa o consumati zilnic, daca aveti osteoporoza.

Totusi, se considera ca cel mai sigur ar fi ca dieta sa aduca organismului, in fiecare zi, in jur de 1500 mg de calciu. Si mai bine este daca acest aport este fractionat de-a lungul zilei, astfel incat la fiecare masa sa consumati 500 mg. De ce tocmai aceasta doza la o masa? Pentru ca 500 mg este cantitatea pe care organismul o poate absorbi o data. Deci, pentru a va imbogati organismul cu calciu, consumati produse ce il contin de-a lungul zilei (fie la cele 3 mese pricipale, fie sub forma unor gustari intre mese).
Si nu uitati! Alimentele bogate in calciu stimuleaza si actiunea medicamentelor antiosteoporotice pe care medicul vi le-a recomandat (fie ca sunt suplimente hormonale cu estrogeni, fie ca este vorba de bisfosfonati).

Calciul este un mineral cu importanta fundamentala in metabolismul oaselor. Sarurile minerale ale oaselor se pare ca au in continutul lor 99% din calciul total din organism, dar si 85% din fosfor, si 50% din sodiu si magneziu. Calciul este adus prin dieta, prin suplimente naturale, este absorbit in prezenta unor vitamine si minerale, in principal vitamina D, vitamina A si magneziu, si ca sa fie retinut in organism are nevoie de un nivel adecvat de vitamina K si vitamina B6.

Din fericire, in momentul de fata oferta pietei este larga, deci avem de unde sa alegem. Este important ca atunci cand cumparati sa consultati si eticheta produsului pentru informatiile nutritionale (in special pentru continutul in calciu si vitamina D). Astfel puteti afla ca, de exemplu, unele tipuri de cereale va pot oferi, la o portie medie, jumatate din necesarul de calciu al unei intregi zile. Astfel, daca la micul dejun consumati un bol de cereale fortifiate, lapte sau iaurt si un pahar mare cu suc natural de portocale, v-ati asigurat doza de calciu si nutrienti esentiali pana la pranz.

Un mic dejun sanatos

Iata cum poate arata un mic dejun sanatos:

- 1 bol de cereale integrale va asigura intre 100-1000 mg de calciu, in functie de tipul pe care il preferati
- Lapte de soia 250 ml are intre 80-500 mg calciu
- Laptele semidegresat - 1 pahar are 300 mg calciu
- Iaurt -1 cutie are intre 300-400 mg calciu
- Suc nautral de portocale 1 pahar are 200-340 mg calciu.

Chiar daca aveti intoleranta la lactoza si nu puteti digera lactatele, nu trebuie sa mai fiti privati de beneficiile lactatelor, deoarece exista o gama foarte larga de produse din lapte (iaurt, cascaval, branzeturi) fara lactoza, special facute pentru a intampina nevoile pacientilor cu intoleranta la lactoza.

Daca insa cerealele nu sunt pe placul dumneavoastra, sau daca preferati sa va fractionati consumul de calciu de-a lungul intregii zile pentru a facilita absorbtia sa, incercati sa adaugati produse bogate in acest mineral atat la gustari cat si la masa de pranz sau de seara.
Puteti incerca: omleta cu branza, legume gatite la aburi si somon la conserva. Sau combinati oua prajite cu branza, broccoli si sardine pentru un pranz bogat in calciu.

Daca nu va puteti abtine de la tocanite si supe, incercati sa le preparati cu peste, napi, legume verzi. Si fiti siguri sa mancati si oasele de peste (insa doar daca se poate si doar daca sunt preparate corespunzator) - asa cum oasele noastre depoziteaza calciul, la fel se intampla si cu oasele pestilor (in special cele ale somonilor si sardinelor).

Un pranz sanatos

La pranz, cina sau gustari, incercati, dupa placul dumneavoastra:

- Sardine la conserva - 200 grame de produs au 320 de mg de calciu
- Branza 100 grame are intre 200-270 mg cacliu (in functie de sortiment)
- Somon la conserva – 200 grame au 200 mg calciu
- Napi gatit - 100 grame aduc 150 mg calciu
- Broccoli cruzi au 90 mg calciu
- Spanacul 100 grame fiert au 160 mg calciu
- Tofu 100 grame au 510 mg decalciu
- Painea alba 100 grame are 177 mg calciu
- Alunele 100 grame au 92 mg calciu.

Calciul si vitamina D

Ca sa descoperiti care sunt produsele bogate in calciu incercati un truc simplu, dar eficient: pe ambalaj, la informatiile nutritionale sunt trecute de fapt procente, avand la baza un necesar standard de 100 mg zilnic. Deci, pentru a intelege cat calciu puteti obtine din acel produs, la o portie, adaugati un zero la procentul de calciu trecut pe ambalaj si astfel il transformati in miligrame. De exemplu, daca pe o cutie de cereale gasitit notat: Calciu 50% , puteti considera ca o portie va aduce in jur de 500 mg de calciu.

Calciul nu reprezinta insa singurul nutrient de care este nevoie.
Pentru ca acesta sa fie absorbit trebuie sa consumati si vitamina D. Vitamina D este produsa de piele, in urma actiunii razelor ultraviolete. Specialistii ne avertizeaza insa: pe masura ce inaintam in varsta tegumentele isi pierd capacitatea de a converti vitamina D si de a o trimite in organism. Asa ca, in ciuda faptului ca necesarul zilnic de vitamina D pentru un adult este de 400 de unitati internationale (UI), specialistii insista sa ne asiguram un aport suplimentar, mai ales daca avem si o problema de tipul osteoporozei. Se pare de fapt ca dozele cu adevarat necesare sunt de fapt intre 800- 1200 unitati internationale (mai mari pentu cei care sunt in regiunile neinsorite, au tenul mai inchis sau stau in orase poluate). Pe langa consumul unor produse bogate in aceasta vitamina, specialistii ne recomanda, atunci cand este posibil, sa petrecem cel putin 20-30 de minute in soare in fiecare zi pentru a stimula productia endogena a acestei vitamine.

In general, produsele bogate in calciu au si un continut crescut de vitamina D: sardinele, heringul, somonul sunt unele dintre acestea. Daca insa este nevoie, uneori puteti lua vitamina D si din suplimentele disponibile in farmacii: ea este mult mai usor de absorbit de catre organism si o doza luata o data pe zi pare a fi suficienta. Alte produse cu un continut bogat in vitamina D sunt: galbenusul de ou, pestele de apa sarata si ficatul.
Daca dorim sa ne imbogatim dieta cu calciu, specialistii ne fac o serie de recomandari suplimentare:

- Sa incercam sa avem in fiecare zi un mic dejun cat mai bogat in lactate si cereale
- Sa consumam la pranz, dupa masa, si un iaurt
- Sa combinam legumele verzi, proaspete sau gatite la aburi cu branza si pastele fainoase
- Sa inlocuim deserturile dulci de orice fel cu nuci sau fructe deshidratate care sunt foarte bogate in calciu.
- Sa reducem consumul de cafeina, ciocolata, bauturi carbogazoase si carne rosie. Carnea rosie ar trebui inlocuita cu carnea de peste.
- Sa consumam cat mai multe fructe verzi, crude, pentru a aduce un plus de vitamina C organismului. Aceasta este necesara pentru ca sinteza colagenului, o alta componenta esentiala a osului, sa fie de cea mai buna calitate.

Alimente care scad aportul de calciu

Trebuie insa sa stiti ca exista si produse care pot sa scada aportul de calciu sau cantitatea absorbita de catre organism.

Asadar, chiar daca veti consuma din plin alimente bogate in calciu, combinarea lor cu altele periculoase va va impiedica sa obtineti maximum de beneficii din introducerea lor in dieta.

Pe lista neagra se numara:

Cafeina - prea multa cafea afecteaza in mod real echilibrul calciului din organism. De aceea specialistii recomanda adaugarea in cafea a laptelui (fie a celui special pentu cafea, fie a celui de consum) sau reducerea si chiar evitarea consumarii cafelei.

Sarea - consumata in cantitati mari; sarea stimuleaza excretia urinara a calciului. Nu trebuie sa consumam mai mult de 6 grame de sare zilnic.

Bauturile acidulate - deoarece ele contin fosfati (ca potentiatori de aroma). Un aport exagerat de fosfati va forta organismul sa ia calciul din depozite pentru a reface echilibrul fosfocalcic.

Alimentele acide - dieta acida (in principal cea carnata) poate sa determine pierderea exagerata de calciu prin urina. Anumite alimente, considerate ca avand proprietati de tamponare a aciditatii dietei sunt foarte importante deoarece pot restrictiona pierderile zilnice de calciu. Desi multi specialisti accentueaza importanta aportului de calciu, trebuie subliniata si importanta altor elemente care au capacitatea de a fixa calciul si a impiedica pierderea lui, cum este echilibrul acido bazic al organismului.

Top substante care stimuleaza slabirea

Dietele pentru slabit nu sunt eficiente daca nu se tine seama de cateva alimente recunoscute pentru viteza cu care ard grasimile. Practic, daca mananci toata ziua legume si fructe s-ar putea ca in scurt timp sa te intrebi revoltata - si pe buna dreptate! - de ce nu apar rezultatele.

Iata cateva substante-minune care nu ar trebui sa lipseasca din cura ta pentru slabit:

Taurina - aminoacid ce elibereaza hormonii responsabili de transportul grasimilor. Alimentele cu cel mai mare continut de taurina sunt scoicile, crabii si crevetii. Si nu in ultimul rand, batoanele speciale pentru slabit.

Capsaicina - substanta iritanta care confera gustul specific ardeilor iuti de Cayenne. Aceasta creste temperatura corpului pe masura ce e ingerata, accelerand arderea grasimilor. In plus, intarzie instalarea senzatiei de foame.

Acidul linolic - acid nesaturat ce actioneaza asupra mucoasei gastrice, determinand-o sa retina mai multa grasime. In acest fel, grasimile care intra in circulatia sangelui vor fi mai putine, iar hormonii care rolul de a le "topi" isi vor face treaba mai repede. Se gaseste in nuci, uleiurile vegetale si coacaze.

Metionina - aminoacid deosebit de important in descompunerea grasimilor. In lipsa lui nu se poate produce adrenalina, hormonul care elimina grasimile din jurul taliei. O gasesti in peste, iaurt, linte, branzeturi.

Ce nu ar trebui sa-ti lipseasca de pe masa?

Grepfruitul - agentii care-i dau gustul amar au capacitatea de a "neutraliza" grasimile din alimentele consumate si de a bloca depunerea substantelor daunatoare in organism. In plus, stimuleaza activitatea sitemului digestiv. Asadar, nici o masa fara grepfruit.

Ghimbirul - puternic energizant, are rol in termogeneza si stimuleaza metabolismul. Avand un gust de lamaie iute, arde pur si simplu grasimile, motiv pentru care nu uita sa-l adaugi de fiecare data in macare.

Curcuma - planta ce stimuleaza secretia bilei la nivel hepatic, contribuind astfel la o digestie optima si la curatirea intestinelor. O gasesti in componenta condimentului curry, dar si drept colorant pentru unele branzeturi si sortimente de mustar de masa.

Semintele de chimen dulce - ajuta la expulzarea gazelor din intestine, au efect antispastic, stimuleaza metabolismul, sunt diuretice si, nu in ultimul rand, previn ingrasarea. Adauga-le in salate pentru o dieta mai eficienta.

Interactiunea alimentelor cu medicamentele

Daca trebuie sa luati medicamente este necesar sa consultati medicul pentru a evita interactiunile nedorite si uneori periculoase dintre alimente si medicamente.

Grapefruit-ul

Fruct al plantei citrus paradisi, fam. Rutacee, originar din Asia. Acest citric este bogat in vitamina C (40 mg%), potasiu (230 mg%), continand si compusi de tip glucarat, care pot avea actiune de prevenire a cancerului de san. Grapefruit-ul contine limonoizi, care inhiba formarea tumorilor. Grapefruit-ul roz - rosu contine licopen (care se gaseste si in rosii, caise, portocale rosii), un puternic antioxidant cu actiune de prevenire a cancerului de prostata. Pulpa de fruct este bogata in fibre alimentare solubile si insolubile cu efect de scadere a indexului glicemic, de stabilizare a glicemiei si de reducere a colesterolului sanguin.

Atentie!
Acest efect este caracteristic numai consumului de pulpa de fruct, nu si consumului de suc de grapefruit.

Efectul se datoreaza pectinelor care se gasesc in pulpa (marul este de asemenea o sursa buna de pectine cu efect hipo colesterolemiat, inhiband aparitia aterosclerozei si maladiilor cardio si cerebrovasculare). Numeroase diete de slabit bazate pe consumul de grepefruit pe termen scurt determina scaderea in greutate, insa pe termen lung si la un consum important determina efecte adverse, inducand acidoza metabolica periculoasa pentru sanatate. Componentul naringenina, din fructul de grapefruit, incetineste cateva din procesele metabolice normale de detoxifiere care au loc in intestine si ficat, blocand actiunea de descompunere si eliminare a acestor medicamente precum si a altor toxine. De aceea atunci cand se prescriu astfel de remedii pacientul trebuie sa nu fi consumat cu trei zile inainte grapefruit, pentru stabilirea corecta a dozei de medicament.

Va prezentam cateva interactiuni periculoase dintre medicamente si consumul de grapefruit:
- medicamente anxiolitice: Xanax (benzodiazepine), buspirone;
- medicamente antidepresive: Zoloft (inhibitori selectivi ai reutilizarii serotoninei);
- antialergice, antihistaminice: Allegra (cetirizine);
- antivirale: Saquinavir mesylate (inhibitor de proteaze);
- antiaritmice cardiace: Cardarone (amiodarone), Quinidina;
- maladii cardiace, accident vascular cerebral, anticoagulante: Coumadin (warfarina), anisindiona, dicumarol;
- imunosupresoare: Cydosporina;
- epilepsie: Tegretol (carbamazepine);
- cancer: Tamoxifen, Vincristine, vinblastine, infosfamide, etoposide, cyclofosfamide;
- tuse, raceala: Dextromethorphan;
- sida-hiv: Viracept (nelfinavir, inhibitor de proteaze), Norvir (ritonavir inhibitor de proteaze);
- antihipertrofice prostatice: Proscar (finasteride dudasteride, duagen);
- maladii cardiace, hipertensiune arteriala, blocanti ai canalelor de calciu: Adalat (nifidipine, inhibitor ai canalelor de calciu), Plendil (felodipine), Verapamil (inhibitor al canalelor de calciu);
- disfunctii erectile: Viagra (sildenafilcitrat), Cialis (tadalafil, inhibitor selectiv al fosfodiesterazei din corpul cavernos PDE5);
- hipercolesterolemie: Zocor, Crestor, Lipitor (statine inhiba biosinteza LDL-colesterol, ApoB si a fractiunilor non HDL);
- astm si emfizem: Wellbutrin (teofilina, aminofilina, bronhodilatatori xantinici);
- antialgice: Codeina (narcotic);
- antibiotice: Eritromicina, Claritromicina, Itraconazol (antifungic);
- hormoni: estradiol;
- stimulenti: cafeina, efedrina;
- anticonceptionale.

De aceea este necesar de a fi studiate si cunoscute interactiunile specifice: aliment - medicament, medicament - medicament, medicament - aditivi E-uri, aliment - alergii, precum si unele dispozitii mostenite genetic in scopul prevenirii efectelor adverse ale acestor asocieri, efecte uneori extrem de severe, putand culmina cu decesul. De aceea grapefruit-ul a fost interzis in spitalele vestice.

Produsele lactate si bauturile alcoolice

Branzeturile fermentate, vinul, berea
Asocierea medicamentelor antidepresive (inhibitori ai monoaminooxidazele - IMAO) cu branzeturile fermentate (cascaval, telemea, burduf, camembert, roquefort), vinul (in special cel rosu) si berea pot declansa crize severe de hipertensiune arteriala datorita unor amine biogene (tiramina, histamina) care determina eliberarea de catecolamine (noradrenalina, adrenalina).

Laptele si produsele lactate (iaurt, branza)
Acestea nu trebuie consumate cand se administreaza antibiotice (in special tetraciclinele), deoarece ionii de calciu, magneziul si fierul (aluminiu) continute in lapte impidica absorbtia tetraciclinelor din tractusul digestiv. Suplimentele alimentare cu fier si medicamentele antiacide blocheaza de asemenea absorbtia tetraciclinelor daca sunt luate concomitent. In aceste cazuri se recomanda administrarea tetraciclinelor la intervale de timp de 2-3 ore de la consumul laptelui, produselor lactate, suplimentelor cu fier sau medicamentelor antiacide.

Alcoolul
Creste toxicitatea medicamentelor utilizate in tratamentul maladiilor cardiace, hepatice, neurologice. Alcoolul nu trebuie consumat nici cand se administreaza paracetamol. Pe de alta parte alcoolul inactiveaza unele medicamente cum sunt penicilinele (penicilina G, V, amoxacilina, ampicilina, oxacilina). Nu afecteaza insa activitatea tetraciclinei, gentamicinei, kanamicinei, cloramfenicolului.
Este interzisa asocierea medicamentelor sedative (somnifere, tranchilizante, antiepileptice, antidepresive) cu alcoolul.

Alimente cu un continut ridicat de vitamina K

Alimente care contin cantitati mari de vitamina K (urzicile, spanacul, patrunjelul, cruciferele-varza, salata, algele marine) nu vor fi consumate de cei care utilizeaza tratamente cu medicamente anticoagulante, salicilati, aspirina si mai ales cei care au in antecendente un accident vascular cerebral sau infarct de miocard. Se vor evita si suplimentele alimentare cu actiune antiplachetara obtinute din Gingko biloba, alge marine (laminarina), ulei de peste (omega 3 cu lant lung DHA-EPA)

Suferinzii de hiperaciditate gastrica nu vor consuma fructe acide (citrice, cirese), bauturi carbogazoase, sucuri acide sau alte alimente acide in timpul tratamentului cu medicamente antiacide. Aciditatea acestora va reduce efectele medicamentelor, scazand puterea de neurtalizare a acidului clohidric gastric.

Preparate din carne

Carnea de ton
Consumul carnii de ton poate provoca manifestari alergice in cazul celor care urmeaza un tratament cu izoniazida, administrat impotriva tuberculozei.

Carnea la gratar
Carnea pregatita la gratar, pe carbuni, genereaza hidrocarburi policiclice aromate (PAH), cancerigene si care cresc activitatea unei enzime. Prin inductia si cresterea activitatii acestei enzime unele medicamente sunt metabolizate si se elimina mai rapid, scazand astfel eficacitatea unor antiasmatice (aminofilina, teofilina, zileuton), a unor analgezice (fenacetina, paracetamol), anxeolitice-sedative (diazepam), antiaritmice (haloperidor, clopazina), inhibitoare virale utilizate in tratamentul HIV-SIDA (ritonavir) si a unor antiemetice utilizate in combaterea vomismentelor provocate de chimioterapia cancerului (ondansetron).
Efecte asemanatoare apar si la fumatorii activi sau pasivi (tigara contine PAH si alte noxe puternice) sau la cei care traiesc si lucreaza in medii poluate chimic. La suferinzii de astm se poate declansa criza severa de dispnee, cu risc ridicat.

Plante medicinale

Sunatoarea nu trebuie folosita de cei care urmeaza tratamente cu medicamente tonicardice, antiasmatice, antiulceroase, imunodepresive, contraceptive orale, medicamente anti-SIDA (ritonavir). Sunatoarea scade efectul acestor medicamente. Dupa stomparea consumului de sunatoare, efectul medicamentelor enumerate creste uneori periculos de mult. In timpul utilizarii sunatoarei si a derivatelor sale nu se va expune corpul la soare, putandu-se declansa arsuri solare severe datorita factorilor fotoactivatori.

Sarea, zaharurile si cafeina

Sarea de bucatarie nu trebuie consumata in tratamentele cu medicamente cortizonice, deoarece creste riscul de retentie hidrosalina, cu aparitia edemelor si hipertensiunii arteriale, cu afectarea cordului. Sarea scade eficienta satinelor si antihipertensivelor.

Zaharurile (zahar, glucoza, miere) si alimentele dulci nu trebuie asociate cu medicamentele pe baza de cortizon, deoarece creste riscul de aparitie a diabetului zaharat.

Cafeina (cafeaua, guarana) este diuretica si stimulant psihomotor si nu trebuie asociata cu diureticile. Asocierea cafeinei cu medicamente deprimante ale sistemului nervos (somnifere, anxiolitice, benzodiazepine) are efect antagonic asupra acestora, reducandu-le actiunea sedativa. Aceste asocieri vor fi evitate pentru a nu agrava starea de sanatate a suferinzilor.

Aditivi alimentari, arome artificiale si interactiunea lor cu medicamentele

In conditiile actuale cand alimentele sunt inalt procesate si au profiluri nutritionale dezechilibrate si valoare biologica scazuta trebuie luata in considerare si interactiunea aditivilor alimentari de sinteza si a aromelor natural-identice (artificiale), utilizate din plin la fabricarea hranei, cu sistemele de detoxifiere ale organismului.

Interactiuni dintre aditivii alimentari (E-uri) si metabolismul uman

Aditiv alimentar Efecte adverse

E 102 Tartrazina - colorant galben azoic artificial - provoaca alergii la persoanele alergice la salicilati (aspirine) sau la astmatici;
- in combinatie cu benzoatii

E 210-215 induce sindromul ADHD;
- afecteaza perceptia si comportamentul, produce stari de confuzie;
- interfera cu metabolismul zincului si cu enzimele digestive;
- creste incidenta aparitiei unor tumori tiroidiene.

E 102 Carmin -
colorant, rosu, natural - componenta majora a colorantului este acidul carminic, aluminiul este asociat cu maladia Alzheimer;
- in functie de sensibilitatea individuala poate provoca alergii, rinite, astm, eruptii cutanate.

E 132 Indigotina - colorant, albastru, artificial - in combinatie cu nitritul de sodiu (E 250) poate provoca, la animale, leziuni ale materialului genetic - cromozomi;
- poate induce persoanelor sensibile greata, voma,hipertensiune arteriala, tumori cerebrale

E 150 Caramel - colorant maro natural sau artificial, poate fi obtinut si din organisme modificate genetic (OMG) - poate provoca distensii intestinale, hiperactivitate, incetini cresterea;
- induce la persoanele sensibile hipertrofia rinichilor;
- interactioneaza cu vitaminele B distrugandu-le;
- afecteaza structura cromozomilor.

E 161g Cantaxantina -colorant rosu-portocaliu, artificial sau natural - poate determina orbire prin depunere pe retina.

E173, 517, 520, 521, 522, 523 Aluminiul si compusii acestuia : colorant, argintiu, mineral - asociat cu maladiile Alzheimer si Parkinson;
- este neurotoxic;
- este asociat cu osteoporoza.

E 210 - 219 Benzoati - conservant, artificial sau natural - exacerbeaza alergiile, eczemele, astmul;
- trebuie evitat de suferinzii de boli neurologice, de cei care urmeaza tratamente cu medicamente antiastmatice steroidiene;
- creste riscul de cancer;
- parabenii se utilizeaza si in produsele cosmetice.

E 220-228 Sulfitii - conservant artificial - interfera si incetineste asimilarea vitaminei B1;
- produce astmul de sulfit;
- persoanele suferinde de maladii cardiovasculare, afectiuni renale, hepatice, bronsita, conjunctivita, emfizem vor evita consumul alimentelor ce contin sulfiti.

E 249, 250, 251, 252 Nitriti - Nitrati - conservanti artificiali - pot forma nitrozamine asociate cu cresterea riscului de cancer;
- pot forma compusi stabili cu hemoglobina reducand capacitatea acesteia de a transporta oxigenul;
- extrem de periculosi pentru sugari si copii;
- pot declansa hipertensiune arteriala precoce, urticarie, alergii;
- perturba metabolismul iodului inducand afectiuni ale glandei tiroida

E 320 - 321 BHA-BHT - antioxidanti artificiali - poate provoca alergii, stari de somnolenta;
- are efecte estrogenice;
- creste riscul de cancer.

E 338, 339, 340 Acid fosforic - Fosfati - acidifianti- antioxidanti naturali - incetinesc asimilarea calciului marind riscul de osteoporoza sau depunerilor patologice de calciu (osteofite).

E 621 Glutamat monosodic - potentiator de gust si aroma natural sau artificial - stimuleaza puternic apetitu! putand induce adictivate (dependenta de alimentele care ii contin);
- este neurotoxic putand creste riscul de contractare a maladiilor Alzheimer, Parkinson, Huntington;
- poate induce modificari de ritm cardiac, cefalee, astm, greata, respiratie dificila.

E 951 Aspartam - edulcorant intens si potentiator de aroma - interzis suferinzilor de fenilcetonurie;
- efecte adverse posibile in functie de sensibilitatea individuala; oboseala, ameteli, halucinatii, iritabilitate, dureri de cap, anxietate, palpitatii, pierderea memoriei, spasme musculare, cresterea riscului de aparitie a cancerelor cerebrale.

E 1201 - 1202 Polivinil pirolidine - agenti de limpezire - pot avea efecte nefrotoxice si cancerigene.

E 1520 Propilen glicol - agent de umectare - neurotoxic, cardiotoxic

Aditivii alimentari pot interactiona intre ei si in acelasi timp cu componentele matricei alimentare, inclusiv cu diferiti contaminanti si, in final, si cu medicamentele utilizate in tratamente, ceea ce complica enorm atat evaluarea, cat si siguransa lor pentru sanatatea consumatorului.


Interactiuni medicament - aliment

Agenti antiinfectiosi, antibacterieni

Penicilina B-lactamati Poate determina aparitia colitelor pseudomembranoase (Clostridium difncile), unele produse pot aduce cantitati mari de sodiu sau potasiu.

Eritromicina Macrolide Poate induce distres gastrointestinal, stomatita, anorexie, diaree, gust viciat, creste efectul sedativ al alcoolului.

Trimetoprim Sulfonamide Interfera cu metabolismul folatilor, induce anorexie, reactii alergice, colite pseudomembranoase, stomatite.

Cefalexin Cefalosporine Determina aparitia stomatitei, diaree, colita pseudomembranoasa

Ciprofloxacin Fluoroquinolona Leaga in forme neabsorbabile calciul, zincul, magneziu, fierul, inhiba metabolismul cafeinei crescand stimularea sistemului central nervos, colita pseudomembranoasa.

Tetraciclina Agent antibiotic Poate induce anorexie, inhiba absorbtia magneziului, zincului, fierului, reduce productia vitaminei K de catre flora colonica, induce deficienta a vitaminelor B, in combinatie cu vitamina A poate determina aparitia hipertensiunii intracraniene.

Metronidazol Agent antiprotozoare Anorexie, distres gastrointestinal, stomatite, reactii de tip disulfiram daca se consuma alcool

Gentamicina Antibiotic aminoglicozidic Poate fi ototoxic si nefrotoxic si de aceea se recomanda cresterea hidratarii prin consum de apa.

Izoniazide Agent antituberculos Induce deficiente ale vitaminelor B6 si B3, care determina aparitia neuropatiilor periferice si pelagra, descreste absorbtia caldului si fosforului, afecteaza metabolismul vitaminei D.

Etambutol Agent antituberculos Descreste absorbtia zincului si cuprului, descreste excretia acidului uric inducand hiperuricemie si atac de guta

Amfotericina B Agent antifungic Anorexie, pierdere in greutate, pierderea potasiului, magneziului, calciului.

Amprenavir Agent anti-retroviral Aport mare de vitamina E, se vor evita suplimentele alimentare cu vitamina E.

Top 5 cele mai toxice alimente din meniul tau

In general alimentele toxice sunt si foarte gustoase fiindca ele contin toti aditivii, aromele si colorantii necesari pentru a stimula maximal pofta si placerea atunci cand sunt consumate. Pentru a le asigura si mai mult consumul, acestor alimente li s-au adaugat substante care creaza indirect dependenta, de exemplu pot stimula secretia de endorfine sau serotonine, hormoni care ne fac sa ne simtim bine si fericiti, astfel ca vom tinde sa consumam cat mai des alimentele care ne fac sa ne simtim astfel, fara a constientiza acest aspect. Multe din aceste alimente sunt consumate zilnic de tot mai multe persoane, cu precadere de cele care traiesc in orasele dezvoltate si nu au gradini pentru propria aprovizionare.

1. Mezelurile

Mezelurile sunt consumate dimineata la micul dejun de majoritatea persoanelor, acestea avand o aroma irezistibila si un gust placut. Insa mezelurile contin multi aditivi, multi coloranti care mentin culoarea de carne proaspata un timp indelungat si multe substante care confera aroma irezistibila a acestora. Toate aceste chimicale nu fac decat sa ne afecteze profund metabolismul, chiar daca aceasta afectare se produce lent. Astfel riscul de cancer, boli digestive dar si alte afectiuni creste considerabil.

2. Margarina

Margarina nici macar nu este un produs lactat, ea fiind obtinuta initial in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand untul era greu de procurat si o echipa de cercetatori americani au reusit sa produca margarina. Cum au realizat aceasta? Au adunat diverse uleiuri vegetale, le-au incalzit la 150 de grade Celsius (vitaminele si alte componente benefice din uleiuri sunt distruse la aceasta temperatura) iar mai apoi le-au hidrogenat in prezenta unor catalizatori de nichel, ca sa se intareasca. Din pacate insa in urma hidrogenarii se obtin acizi grasi de tip “trans” (buni pentru organism sunt cei “cis”Smile. Acest tip de acizi grasi sunt foarte greu de transformat in energie de catre organism, mai des ei se depun la nivelul membranelor celulare, inhibandu-le functia si ducand la cresterea tensiunii arteriale, formarea placii de aterom, la cresterea colesterolului dar si la alte patologii mai grave, cum ar fi cancerul. De asemenea nichelul continut in acele margarine provoca probleme pulmonare si renale, iar cadmiul este unul dintre cele mai toxice metale grele.
In timp, margarina a suferit imbunatatiri, adaugandu-i-se coloranti, arome artificiale (de lapte, smantana), vitamine etc. Apoi in locul hidrogenarii uleiurilor vegetale, producatorii au adaugat mici cantitati de ulei de palmier modificat, astfel incat margarina nu mai prezinta acizi grasi trans nocivi.

3. Cartofii prajiti

Asocierea grasimilor cu glucide (amidonul din cartofi) nu este indicata, perturband metabolismul si ducand la cresterea in greutate dar si la aparitia bolilor. Insa mancarurile prajite sunt ca o otrava pentru organism, in special datorita uleiurilor (grasimilor) modificate termic. Uleiul incins produce substante cu potential cancerigen, precum glicidamide, cetone si acrilamide, substante care prezinta risc si pentru alte boli, inclusiv cele cardio-vasculare sau obezitate.

4. Branza topita

Parca tot ce contine grasimi este atat de delicios... Si branza topita contine foarte multe grasimi din categoria celor nesanatoase. De fapt, producatorii de branza topita obtin acest produs prin combinarea lactatelor de calitate inferioara cu grasimi, mai adauga niste arome si coloranti, cativa aditivi cu rol de conservare si gata deliciosul produs. Se recomanda sa consumati branza ca atare, eventual o amestecati acasa cu marar si alte condimente dupa gust. Multi parinti cumpara copiilor mezeluri si mai ales margarina, alimente destul de nocive mai ales in perioada dezvoltarii corpului cum se intampla in cazul copiilor.

5. Sucurile

Sucurile naturale obtinute acasa sunt o minune pentru sanatate. Insa cele din comert abia daca au “vazut” fructul si acesta fiind cazul sucurilor care prezinta pe eticheta cuvantul “natural”caci celelalte sucuri nu au nici o legatura cu fructele. In rest prezinta apa, multe glucide, si mai multi coloranti, arome cu generozitate si conservanti. Concluzionand, sunt mai mult o combinatie gustoasa de toxine. Culmea este ca aceste toxine pe care le contin stimuleaza dupa ingestie centrul setei, determinand consumatorii sa bea si mai mult pentru a-si potoli setea. Evident ca predisozitia spre pietre la rinichi si multe alte afectiuni creste considerabil in cazul celor care consuma zilnic aceste sucuri.

Intoxicatia alimentara

Generalitati

Intoxicatia alimentara (toxiinfectia alimentara) este o afectiune datorata consumului de alimente sau bauturi contaminate cu microorganisme patogene precum bacteriile, virusurile sau parazitii.

Cum sunt contaminate alimentele?

Alimentele pot fi contaminate prin urmatoarele metode:
- pe parcursul procesului de preparare. In mod normal organele si tesuturile animale pot fi colonizate de diferite tipuri de microorganisme (in special la nivelul intestinelor), astfel ca acestea pot contamina persoana care manevreaza carnea
- pe parcursul cresterii si anume in cazul fructelor si legumelor, care pot fi contaminate mai ales daca sunt folosite ingrasamintele naturale sau daca este folosita irigatia cu apa dintr-o sursa contaminata
- in timpul procesului de preparare al alimentelor si anume in cazul persoanelor care sunt purtatoare a unui tip de microorganism (de exemplu stafilococ) sau in cazul persoanelor bolnave, care de asemenea pot contamina alimentul
- prin contaminare din mediul inconjurator, cu microorganisme patogene care se pot gasi in praf, pamant, apa. Dintre aceste microorganisme amintim Cryptosporidium parvum (un parazit), Clostridium botulinum (bacterie care provoaca botulismul) sau Clostridium perfringens (o bacterie care in cazuri grave poate provoca diaree sanghinolenta).

Cauze

Toxiinfectia alimentara este o afectiune cauzata de ingestia unor alimente sau bauturi contaminate cu microorganisme patogene precum bacteriile, virusurile sau parazitii.

Cele mai frecvente metode prin care se realizeaza contaminarea alimentelor, sunt:
- contaminarea alimentelor pe parcursul procesului de preparare (cel mai frecvent intalnite sunt Campylobacter, Salmonella si E. coli)
- in timpul cresterii legumelor si fructelor (mai ales daca sunt folosite ingrasaminte naturale sau daca este folosita o sursa de apa contaminata pentru irigatie)
- contaminare alimentelor de la o sursa infestata (omul bolnav sau purtator cronic al unui microorganism patogen sau prin adaugarea in compozitie a unor incrediente contaminate)
- prin mediul inconjurator (Clostridium perfringens, Clostridium botulinum sau Cryptosporidium parvum)

Dintre infectiile care pot fi dobandite prin contactul sau ingestia unor alimente infestate amintim Toxoplasmoza si Listerioza, care sunt extrem de periculoase mai ales in randul femeilor insarcinate (pentru ca pot provoca avort spontan sau pot determina malformatii congenitale grave, uneori incompatibile cu viata).

Factori de risc

Persoanele care au un risc crescut de a dezvolta intoxicatii alimentare, sunt:
- femeile insarcinate
- copiii mici (sugarii, prescolarii)
- varstnicii (frecvent peste 65 ani)
- persoane cu sistem imunitar compromis (persoane cu boli cronice, precum diabetul zaharat sau persoane cu infectie HIV-SIDA)

Factorii responsabili de cresterea riscului de a dezvolta toxiinfectii alimentare, sunt:
- consumul unor alimente sau bauturi nepasteurizate, lapte nepasteurizat (nefiert), produse din lapte nepasteurizat precum branza sau smantana
- consumul carnii insuficient preparate (carnat crud, friptura in sange), peste sau pui infestat, scoici, melci sau moluste contaminate si insuficient preparate
- consumul unor alimente sau bauturi contaminate odata cu procesare sau prepararea lor
- calatoriile sau vacantele in tari in curs de dezvoltare
- persoanele care lucreaza in abatoare, pescarii sau in domeniul sanitar.

Simptome

Simptomele gastro-intestinale sunt principalele semne care apar in intoxicatia alimentara.
Primul simptom ca apare este de obicei, diareea.
Alte simptome pot include greata, varsaturile si durerea abdominala (crampele intestinale).
Timpul necesar pentru aparitia simptomelor, severitatea acestora precum si durata acestora, depind de mai multi factori si anume: tipul microorganismului care a determinat infectia, varsta pacientului si starea generala de sanatate.
Persoanele cel mai frecvent afectate de toxiinfectii alimentare sunt copiii si varstnicii. Simptomele acestora pot dura mai mult si chiar si infectiile care in mod normal nu sunt grave, in aceste cazuri pot fi uneori fatale. Acest lucru este valabil de asemenea si in cazul femeilor insarcinate, in cazul persoanelor cu imunosupresie si in cazul celor cu boli cronice asociate.

Nu toate toxiinfectiile alimentare au aceste simptome "clasice" si anume diaree, greata, varsaturi si crampe intestinale. Unele intoxicatii alimentare au alte simptome mult mai grave:
- intoxicatia alimentara cu Clostridium botulinum, bacterie care provoaca botulismul si care contine o neurotoxina capabila sa provoace paralizie nervoasa si musculara. Simptomele apar la aproximativ 18-36 ore de la infectie si includ slabiciunea generalizata si vederea dubla. Paralizia progreseaza din regiunea capului (nervii cranieni) si cuprinde apoi intreg corpul
- toxoplasmoza, o infectie produsa de un parazit, toxoplasma gondi, nu are de obicei simptome sau are doar simptome minore precum cele aparute in raceala. Uneori se pot identifica adenopatii (inflamatia ganglionilor limfatici), dureri si crampe musculare, care pot dura de la cateva zile la cateva saptamani.

Toxoplasmoza este extrem de grava daca apare la femeile insarcinate, pentru ca poate afecta fetusul
- listerioza, este o boala infectioasa care poate provoca febra, dureri musculare si cateodata greata si diaree. Daca infectia se raspandeste la nivelul sistemului nervos si in special la nivelul creierului, apar simptome precum cefaleea (durerea de cap), redoarea de ceafa (intepenirea cefei cu durere accentuata la mobilizarea acestui segment), confuzie, pierderea echilibrului sau chiar convulsii. Femeile insarcinate cu listerioza pot prezenta simptome usoare pseudogripale (asemanatoare celor din virozele respiratorii) dar in anumite cazuri pot provoca leziuni la nivelul placentei si fatului cu avort spontan sau infectia nou-nascutului
- toxiinfectia alimentara cu E. coli O157:H7 (tulpina inalt patogena, extrem de agresiva) poate provoca o infectie grava cu complicatii sanghine si renale severe si apar mai frecvent in randul copiilor sub 5 ani precum si a persoanelor cu varste peste 65 ani
- salmoneloza, este o toxiinfectie alimentara cu diaree severa care uneori poate dura mai mult de o saptamana si necesita de asemenea spitalizare.

Simptome gastro-intestinale precum diareea, greata sau varsaturile pot aparea si in cazul infectiei cu unele microorganisme din mediul inconjurator si nu neaparat din alimente. Acesti agenti patogeni se raspandesc prin contact interpersonal (de la om la om) sau prin apa contaminata.
Giardia lamblia, este un parazit care traieste in rezervele de apa si provoaca diaree si crampe intestinale mai ales in randul copiilor.

Consult de specialitate

Urmatoarele simptome si situatii necesita consult medical de urgenta:
- diaree severa, apoasa sau cu striuri sanghinolente
- vedere incetosata sau vedere dubla, slabiciune musculara, fatigabilitate marcata, ameteala si cefalee (simptome care pot semnala infectia botulinica)
- femeile insarcinate care au fost expuse la o posibila infectie cu toxoplasma sau listeria
- durere abdominala intensa, sau durere abdominala care se intensifica la mers, semne care pot semnala o apendicita, afectiune care poate fi destul de usor de confundat cu o toxiinfectie alimentara
- semne de deshidratare severa, precum:
- oliguria (urina putina), anuria (lipsa urinii) pentru mai mult de 8 ore sau mai putin de 3 ori pe zi (in cazul nou nascutilor lipsa urinii la nivelul scutecului)
- piele uscata cu pliu cutanat persistent
- ochi infundati in orbite sau fontanele deprimate (scizurile necalcifiate ale calotei craniene, care se infunda in cazul deshidratarii severe, semn care apare la nou-nascutii si sugarii sub 3 luni)
- hipotensiune arteriala sau tendinta la lipotimie (lesin)
- tahicardie (batai rapide a inimii).

Copiii, femeile insarcinate si persoanele cu boli cronice precum diabetul zaharat, au un risc crescut de deshidratare si trebuie urmariti indeaproape pentru a evita complicatiile care pot suveni.
De asemenea este necesar un consult medical in cazul in care varsaturile dureaza mai mult de o zi sau daca diareea dureaza mai mult de 2-3 zile (la adulti), mai mult de 1-2 zile (la copii mai mici de 4 ani), mai mult de 8 ore (la copii intre 3-6 luni), mai mult de 4 ore (in cazul copiilor cu varste mai mici de 3 luni).
Consultul medical de urgenta este necesar in cazul durerilor atroce care nu sunt diminuate de eliminarea gazelor sau scaunului. In cazul in care durerea abdominala severa se asociaza cu oprirea tranzitului intestinal (lipsa gazelor si scaunelor) este necesar un consult chirurgical de urgenta pentru a elimina posibilitatea evolutiei unei ocluzii intestinale sau perforatii intestinale.
In majoritatea cazurilor de intoxicatii alimentare, exista o perioada in care nu se administreaza nici un tratament medical si in care doctorul observa evolutia naturala a bolii. Aceasta metoda este recomandata in cazul gastroenteritelor infectioase (viroze enterale), care au de obicei simptome precum diareea, epigastralgiile (durerile de stomac) sau crampele abdominale si care dispar de la sine in cateva zile fara necesitatea administrarii unui tratament.
De asemenea unele intoxicatii alimentare de etiologie bacteriana cu evolutie putin severa, nu necesita tratament, simptomele disparand intr-un interval de cateva zile pana la o saptamana. In cazurile in care diareea persista si simptomele se accentueaza este recomandat consultul medical si initierea tratamentului.

Medici specialisti recomandati

Persoanele specializate in diagnosticul si tratamentul intoxicatiilor alimentare, sunt:
- medicul de familie
- medicul generalist (de medicina interna)
- medicul pediatru
- medicul infectionist si medicul gastroenterolog (in cazuri severe).

Investigatii

Din moment ce majoritatea toxiinfectiilor alimentare se vindeca de la sine, fara a necesita un tratament medicamentos, nu este necesar un consult medical.
Medicul poate formula diagnosticul de toxiinfectie alimentara pe baza istoricului medical, al simptomelor si examenului clinic general. Este important ca pacientul sa relateze ce alimente a consumat si daca si ceilalti membrii ai familiei sau anturajului au dezvoltat simptome asemanatoare.

De cele mai multe ori sunt efectuate urmatoarele teste si investigatii:
- coprocultura, poate fi ceruta de medic in cazul in care este suspectata ingestia unor alimente contaminate bacterian (virusurile si parazitii care pot de asemenea determina toxiinfectii alimentare, nu cresc in cultura) si care provoaca simptome grave cu o evolutie severa a bolii. Expertii recomanda efectuarea unei coproculturi in cazurile de intoxicatie alimentara cu diaree cu durata mai mare de o zi, mai ales daca aceasta este insotita de febra, scaun sanghinolent, deshidratare severa sau in cazul in care pacientul a efectuat de curand un tratament antibiotic, a fost internat in spital sau are grija de un copil mic.
- examenul microscopic al scaunului, poate identifica parazitul responsabil de intoxicatia alimentara cu giardia
- teste de sange (hemoleucograma completa si biochimia sangelui) sunt utile in determinarea etiologiei intoxicatiei alimentare (virale sau bacteriene) sau in cazul evaluarii severitatii sindromului de deshidratare
- teste pentru toxoplasmoza (anticorpii antitoxoplasma), in cazul persoanelor cu sistem imun deficitar (in special cele cu infectie HIV-SIDA) sau in cazul femeilor insarcinate, unde exista suspiciunea expunerii la parazit (pisica este purtator al acestui parazit si poate contamina direct femeia insarcinata)
Medicul trebuie sa raporteze boala (toxiinfectia alimentara este o boala infectioasa), pentru a identifica un posibil focar si a elimina posibilitatea aparitiei unei epidemii.

Tratament

In majoritatea cazurilor simptomele intoxicatiei alimentare dispar in cateva zile (2-3 zile) fara aparitia unor complicatii, astfel ca nu este necesar nici un tratament medicamentos.
Este suficient controlul adecvat al simptomelor precum diareea si evitarea aparitiei complicatiilor, fara a fi necesar un tratament antibiotic. Deshidratarea cauzata de diareea severa este principala complicatie care poate aparea. De asemenea sunt necesare 2-3 zile pana la atenuarea sau disparitia simptomelor si mai multe zile pana la aparitia unui scaun de consistenta normala.
Scopul principal al tratamentului este inlocuirea lichidelor si electrolitilor pierduti prin diaree sau varsaturi. Daca deshidratarea este severa si reechilibrarea hidroelectrolitica nu poate fi realizata la domiciliu, este recomandata internarea in spital cu efectuarea tratamentului parenteral (administrarea hidroelectrolitilor pe cale venoasa).

Pentru a preveni deshidratarea severa este recomandat consumul unor siropuri rehidratante (Lytren, Rehydralyte sau Pedialyte), pentru fiecare scaun diareic este indicat consumul unui pahar mare de astfel de sirop. Trebuie evitate bauturile energizante, carbogazoase si sucurile din fructe care contin prea mult zahar si prea putini electroliti. In cazurile mai putin grave sunt folosite bauturi preparate in casa, precum ceaiurile indulcite, compoturile proaspete sau zeama de legume.

Odata cu imbunatatirea starii generale, se poate incepe dieta de tranzitie cu banane, orez, sos de mere (compot de mere proaspat), paine prajita sau biscuiti. Trebuie evitate alimentele condimentate (irita tractul gastrointestinal), fructele proaspete, alcoolul, cafeaua pentru primele 2 zile de dieta si produsele lactate pentru primele 3 zile de la disparitia simptomelor.
Medicatia antidiareica nu este de obicei recomandata in tratamentul intoxicatiilor alimentare, pentru ca se stopeaza astfel mecanismul de curatire a intestinului de microorganismele patogene, precum si de toxinele acestora, cu inrautatirea diareei si celorlalte simptome. Antidiareicele sunt folosite doar in cazul recomandarii medicului.
De asemenea, antibioticele nu sunt recomandate decat in cazul in care infectia a depasit intestinul si afecteaza alte tesuturi si organe.
Tratamentul medicamentos este insa obligatoriu in cazul femeilor insarcinate care sunt diagnosticate cu toxoplasmoza si listerioza.

Tratamentul toxiinfectiilor alimentare la copil

Copii cu toxiinfectie alimentara necesita o atentie speciala, deoarece sunt predispusi la aparitia unor complicatii, mai ales a deshidratarii severe.

Simptomele deshidratarii includ:
- deshidratarea usoara: iritabilitate, agitatie, oligurie (cantitate redusa de urina)
- deshidratarea moderata: scaderea apetitului pentru joaca, ochi infundati in orbite, hipolacrimatie (plange cu putine lacrimi), oligurie moderata (mai putin de 3 urinari pe 24 de ore)
- deshidratarea severa: somnolenta exagerata, gura si limba uscate, tahipnee (respiratie frecventa), tahicardie (batai cardiace cu frecventa crescuta), anuria (lipsa urinii pe 24 de ore).

Deshidratarea severa este o urgenta medicala si necesita tratament medical de specialitate.
Pentru copii cu varste mai mici de 4 ani si care sunt deshidratati secundar toxiinfectiilor alimentare, este recomandata continuarea hranirii la san, respectiv cu formule de lapte speciale, cat mai mult timp posibil. Copilul trebuie sa fie hranit mai des si in cantitati mai mici si de asemenea este recomandata folosirea unor solutii rehidratante (Pedialyte), intre mese.
Pentru copii mai mari, cu sindrom de deshidratare, este recomandata rehidratarea cu o cana de apa (200 ml) la fiecare ora si consumul in cantitati moderate a unor alimente precum bananele, orezul, compotul proaspat de mere, painea prajita sau biscuitii (dieta de tranzitie).

Botulismul, infectia cu E. coli si toxiinfectia alimentara la gravide

Botulismul este o boala infectioasa extrem de grava si necesita tratament medical de urgenta, care include de obicei:
- administrarea de antitoxina botulinica in primele 72 ore de la aparitia simptomelor - ventilatie mecanica (toxina botulinica produce paralizia musculaturii respiratorii, aparand astfel insuficienta respiratorie)
Tratamentul infectiei cu E.coli (subtipul O157:H7) consta de obicei in combaterea complicatiilor precum deshidratarea severa cauzata de diaree. Este obligatorie spitalizarea in cazul in care apar complicatii sangvine si renale severe precum anemia sau insuficenta renala acuta. Tratamenetul infectiei cu E.coli subtipul O157:H7, consta in urmatoarele:
- monitorizare hidroelectrolitica
- dializa, care este un procedeu prin care este curatat sangele de produsi toxici rezultati din procesul infectios. Majoritatea pacientilor cu insuficenta renala datorata infectiei cu E.coli necesita dializa renala
- trasfuzia sangvina este folosita in ameliorarea anemiei, crescand astfel oxigenarea tesuturilor si organelor. Majoritatea adultilor sanatosi isi revin intr-un interval de 5 pana la 10 zile dupa infectia cu E.coli O157:H7, fara necesitatea unui tratament medicamentos. Nu sunt recomandate medicamentele antidiareeice si nici antibioticele.

In cazul femeilor insarcinate, toxiinfectile alimentare pot fi mai grave iar infectia cu toxoplasmoza si listerioza pot fi extrem de periculoase pentru fetus, tratamentul medicamentos fiind obligatoriu.
Nou-nascutii, copii mici, femeile insarcinate, varstnicii precum si persoanele cu sistem imun deficitar au un risc crescut de a dezvolta intoxicatii alimentare si complicatii severe. Aceste persoane trebuie sa apeleze la ajutor medical de specialitate in cazul in care suspecteaza o astfel de infectie. Femeile insarcinate trebuie sa consulte mereu un specialist in cazul in care au fost expuse la un agent patogen care poate determina intoxicatie alimentara pentru ca acesta se poate trasnsmite cu usurinta la fetus.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Majoritatea toxiinfectilor alimentare se rezolva de la sine la domiciliu fara necesitatea unui tratament medicamentos.
Cel mai important lucru in evolutia intoxicatiilor alimentare este prevenirea deshidratarii care poate fi destul de grava in unele cazuri. Persoanele care au un risc crescut de a dezvolta deshidratare severa sunt nou-nascutii si varstnicii.
Este recomandata folosirea solutiilor speciale pentru rehidratare, concepute special pentru restabilirea echilibrului hidroelectrolitic. Dieta de tranzitie este inlocuita cu dieta normala la 2-3 zile dupa disparitia simptomelor.

Optiuni de medicamente

Tratamentul medicamentos este rar folosit in toxiinfectiile alimentare, antibioticele sunt folosite doar in cazurile severe.
Botulismul necesita ca si tratament administrarea de antitoxina botulinica precum si monitorizarea atenta a complicatilor posibile.
Campilobacterioza, se trateaza de obicei in ambulator (acasa), in cazurile severe fiind necesar tratamentul antibiotic.
Listerioza poate fi grava mai ales daca apare la femeile insarcinate pentru ca poate provoca moartea fatului. In acest caz este de asemenea obligatoriu tratamentul antibiotic.
Toxoplasmoza este de asemenea grava in cazul femeilor insarcinate si este tratata cu spiramicina, un medicament cu afinitate mare pentru placenta.

Evolutie

Majoritatea intoxicatiilor alimentare au simptome si evolutie asemanatoare.
La cateva ore (in cazuri mai rare, zile) de la ingestia alimentului contaminat, apar si simptomele caracteristice. Microorganismele patogene trec prin stomac (sunt rezistente la aciditatea gastrica) si ajung la nivelul intestinului subtire unde se ataseaza de peretii acestuia si incep sa se multiplice. Unele microorganisme raman in peretele intestinal, altele produc toxine care sunt eliberate in circulatia sanghina iar altele invadeaza diferite tesuturi si organe.

Simptomele depind in mare parte de tipul agentului patogen. Majoritatea intoxicatiilor alimentare au simptome comune, precum diareea, greata, varsaturile sau crampele si durerea abdominala. Diareea si varsaturile sunt de fapt un mecanism de aparare al organismului, care incearca astfel sa elimine microorganismele responsabile de infectie.
Identificarea (prin teste de laborator) agentului patogen responsabil de infectie nu este necesara decat in cazul unor epidemii.

In majoritatea cazurilor, evolutia este favorabila, persoanele imunocompetente (sanatoase) reusesc sa combata infectia si sa elimine agentul infectios dupa cateva zile de la debutul bolii.
Cu toate acestea simptomele unor intoxicatii alimentare pot fi mai grave, de exemplu:
- botulismul, care poate produce paralizii nervoase si musculare la 24-36 de ore de la infectie, uneori fiind necesara ventilatia mecanica, pentru a combate insuficienta respiratorie (aceasta apare datorita paraliziei musculaturii respiratorii). Rata mortalitatii a scazut mult in ultimele decenii datorita introducerii tratamentului cu antitoxina botulinica, cu toate ca recuperarea poate dura luni de zile si este deseori asociata cu o fatigabilitate marcata care poate dura pana la un an de la boala initiala
- toxoplasmoza, care de obicei este saraca in simptome, poate prezenta adenopatii si dureri musculare care pot dura mai multe luni. In cazul femeilor gravide, infectia are implicatii extrem de grave in ceea ce priveste sanatatea fatului
- salmoneloza, care in unele cazuri poate necesita spitalizare si poate dura mai multe zile
- listerioza, o infectie care afecteaza in primul rand sistemul nervos central (creierul) si poate determina infectie la acest nivel (meningita). De asemenea, ca si in cazul infectiei cu toxoplasma gondi, infectia cu listeria poate provoca avort spontan sau infectia fatului sau nou-nascutului.
In cazuri relativ rare, toxiinfectiile alimentare pot provoca leziuni renale sau articulare.

Profilaxie

Toxiinfectiile alimentare se pot preveni prin prepararea atenta a alimentelor. Este importanta spalarea mainilor ori de cate ori este preparata mancarea. De asemenea, este importanta preparea alimentelor la temperaturi suficient de inalte pentru a distruge microorganismele patogene precum si refrigerarea acestora in conditii optime. O atentie sporita este necesara in prepararea si consumul alimentelor perisabile precum: ouale, carnea, pestele, scoicile, laptele si produsele lactate. Femeile insarcinate si persoanele cu imunosupresie trebuie sa fie de asemenea atente la alimentele pe care le consuma pentru ca in aceste cazuri pot aparea complicatii severe.
Pentru a evita aparitia toxiinfectilor alimentare sunt recomandate urmatoarele masuri:
- atentie sporita in momentul efectuarii cumparaturilor. Nu este recomandat ca produsele din carne sa fie asezate langa celalalte produse achizitionate. In cazul produselor perisabile este recomandata refrigerarea cat mai precoce a acestora
- preparea atenta a alimentelor necesita spalarea mainilor inaintea manevrarii alimentelor.
- nu este recomandata utilizarea acelorasi recipiente pentru pastrarea si taierea carnii crude cat si pentru prepararea legumelor si fructelor care vor fi consumate nepreparate termic. De asemenea, este recomandata dezinfectia ustensilelor folosite pentru taierea carnii crude dupa fiecare utilizare (cu solutii clorinate)
- pastrarea corecta a alimentelor (in frigider la temperaturi mai mici sau egale de 4 grade Celsius) precum si reancalzirea alimentelor deja preparate la temperaturi mai mari de 74 grade Celsius. Alimentele precum hamburgerii (carnea tocata este deseori contaminata cu E. coli), pestele consumat crud (sushi), scoicile si alte moluste trebuie consumate cand sunt proaspete
- citirea cu atentie a instructiunilor de pe etichetele produselor alimentare, pentru ca acestea contin informatii despre pastrarea si prepararea corecta.

In cazul in care exista dubii privind siguranta alimentelor care vor fi consumate este recomandata aruncarea acestora. Reancalzirea alimentelor contaminate nu este sigura. Nu este recomandata gustarea alimentelor care arata dubios sau au un miros suspicios.
Pentru a evita contaminarea alimentelor cu microorganisme patogene care pot provoca toxiinfectii alimentare este recomandata pastrarea si prepararea acestora la temperaturile corespunzatoare. Nu este indicata pastrarea alimentelor pentru mai mult de 2 ore la temperaturi mai mari de 32 grade Celsius.